Scriitorul Costel Baboș, în Cenaclul „Helion” din 13 iunie 2020, prezintă o proză despre paradoxul timpului și piese muzicale despre o călătorie cu „Destinația Neptun”.

Clubul de Arte Science Fiction și Fantasy „Helion” și-a mutat de ceva timp reunirile în mediul on-line. Și în aceste condiții prezentările și discuțiile sunt la fel de pline de antren, informații utile și, pe alocuri, pline de umor.

Sâmbătă, 13 iunie 2020, în cadrul Clubului „Helion”, scriitorul timișorean Costel Baboș a dat citire unei proze scurte, schița „sos” și a prezenta trei piese muzicale ce fac parte din partea a treia a proiectului muzical „Coralis”, parte care se intitulează „Destinația Neptun”.

Proza prezentată se numește „Sos” autorul este Costel Baboș care, potrivit propriei mărturii din timpul ședinței, a scris-o într-o după-amiază și a gândit-o pentru a fi rezervă în cazul în care la reunirea „Helion” nu ar avea programat pe altcineva să prezinte. Aceasta este o mai veche obișnuință a helionistului Costel Baboș, „făceam asta pe vremuri”, spunea în timpul reunirii de sâmbătă, 13 iunie 2020.

S.O.S. este cea mai frecvent utilizată descriere internațională în codul Morse a unui semnal de alarmă și, în utilizarea populară, a devenit asociat cu acronimul unor expresii cum ar fi Save Our Ship („Salvați nava noastră”), Save Our Souls („Salvați sufletele noastre”), sau Send Out Succour („Trimiteți ajutor”).

Proza „sos”, citită în Cenaclul „Helion”, are chiar o dublă semnificație: pe de o parte este ajutor, iar pe de altă parte, face trimitere la un amestec, la o alambicare care-l pune pe personajul principal într-o situație în care nu se mai recunoaște nici pe sine și nu mai recunoaște nici lumea din jur, iar această situație este predominantă în această schiță, pe când ajutorul vine cerut la final, scurt.

În ton cu criza sanitară care băntuie încă mapamondul, undeva, în orașul canadian Edmonton, un personaj cu numele Arion Hristea se confruntă cu o situație paradoxală. Este vorba despre un paradox al timpului, respectivul personaj fiind, în fapt, de-a lungul acestei proze, un călător în timp, care se află ajuns într-un timp viitor și într-o discuție purtată cu un interlocutor, subliniază faptul că pandemia a avut loc în 2015, interlocutorul său corectându-l și aducându-i aminte că „suntem în plină pandemie”. Clar, acțiunea pare a avea loc în 2020, numai că… personajul schiței trăiește o situație paradoxală, nimic din ceea ce știa nu mai era așa cum știa el: primăria orașului Edomnton îi trimite o înștiințare greșindu-i numele, numindu-l Artion Ristea și nu Arion Hristea, numele orașului apare scris cu doi d, „Eddmonton”,  în locul autovehiculului personal, un Buick Lucerne, îi apare un Ford Explorer, iar soția sa este mirată atunci când, sunată fiind la telefon, Arion Hristea o numșete „Ami” și nu cum o numea până atunci, „Armelia”, țara se numește „Canarda”, iar circulația autovehiculelor are loc altfel de cum era până acum, pe dreapta, deci, „pe contrasens”.

În finalul schiței, personajul principal lansează un S.O.S. către „toți cunoscuții, toți prietenii. Din toată lumea” pentru a-l ajuta să depășească această situație. Este un final deschis, care poate fi continuat de fiecare cititor și că, probabil, în funcție de situația din criza sanitară, fiecare cititor va putea să continue această schiță.

Referindu-se la proza citită, în timpul discuțiilor purtate, Ioana Bogdan consideră că schița citită „e un «sos» clar și cred că e vorba, mai degrabă, de o distorsionare a universului, o alienare a individului sau a indivizilor, plecând de la utilizarea, mai degrabă greșită a mijloacelor de comunicare, a limbajului uman, a cuvântului, în ultima instanță, chiar și a tehnologiei”.

„Cetățanul respectiv, trăiește cu totul și cu totul altceva. Putem să vorbim despre o altă lume, putem să ne imaginăm că, la un moment dat, o substanță chimică sau biochimică, așa cum este covid-ul (se demonstrează că este o simplă informație și a fost doar un exercițiu la nivel global), poate să schimbe percepția spațio-temporară. Această modificare nu-nseamnă neapărat o afecțiune psihică. Se poate ca o anumită dimensiune să fie axată mai ușor sau pierdută, iar în momentul respectiv, bineînțeles că, totul este o altă lume. Nu cred că e vorba de alterare a normalității, ci, poate o deschidere isihastă (folosesc acest termen călugării, cei care meditează percep altfel realitatea) și asta o să vedem în final, dacă acel «sos» este bine făcut”, a spus, referindu-se la proza lui Costel Baboș, Valentin Chelba.

Cornel Secu, în cuvântul susținut după citirea prozei, a considerat că această proză scurtă este foarte bună, iar în final a spus: „Mi-a plăcut scriitura, lentă, fond ironic, bine susținut, și situațiile pe care le imaginează sunt credibile și foarte convingătoare. Situația cu vecinul, cu câinele, foarte interesante plasamentele acestea de situații, care conving cititorul că-ntr-adevăr trăiește un paradox personajul nostru”. Referindu-se la finalul prozei, Președintele Onorific al „Helion”, Cornel Secu, a spus că, „finalul mi se pare sub nota valorică a conținutului, pentru că se pare puțin cam forțat și chiar nedemn de personaj, și cam lacrimogen, așa. Eu îl sfătuiesc să o dezvolte și să găsească un alt final”.

„«Sos» este un S.O.S., dar este un S.O.S. distorsionat. N-am avut niciun dubiu că cititorul nu va înțelege trimiterea mea la un univers paralel. Ceea ce am încercat a fost să dozez, să nu se prindă prea repede. E vorba de un univers paralel, personajul vine din acel univers paralel, în care lucrurile se petrec puțin altfel. Știm foarte bine că universurile paralele prin asta se diferențiază. Cineva a făcut o opțiune, a ales ceva, la un moment dat, se schimbă totul. Universul paralel poate să fie complet diferit sau poate să fie foarte puțin diferit, prin câteva litere în nume sau prin faptul că se conduce pe cealaltă parte. Eu am încercat să dozez lucrurile astea, ca în final, personajul vrea să fie ajutat să-nțeleagă ce se petrece, pentru că, a pica așa hodoronc-tronc, dintr-o lume în altă lume, implică probleme psihologice. Proza e o schiță ușoară, nu e pretențioasă, nu vrea să prindă tot felul de chestii extraordinare. Nu are o continuare, nu-i doresc o continuare. Sigur c-am încercat niște ironii cât mai fine, pentru că nu-mi place să fac umor forțat, foarte vizibil, de tip șmecheresc, care se practică în România”, a spus, la finalul dialogurilor, autorul schiței, Costel Baboș.

A urmat partea a doua a ședinței, în care Costel Baboș a prezentat „Destinația Neptun”, cea de-a treia parte a proiectului muzical „Coralis”. Autorul a vorbit despre titlul proiectului „Coralis” și a spus că „este un titlu pe care-l aplic informațiilor cu care universul ne bombardează continuu, zi de zi, oră de oră. Ne bombardează indiferent unde am fi, pleca sau dacă ne-am ascunde. Practic nu te poți ascunde de informații”.

 

Secvența muzicală intitulată „Destinația Neptun” se referă la călătoria unor reprezentanți ai unei civilizații ce se află pe o planetă dintr-un alt sistem solar, este a treia planetă de la soarele acelui sistem solar, reprezentanții respectivei planete fiind singura specie locuitoare a planetei, însă, nu singura specie inteligentă, singura specie cu floră, cu faună, cu microorganisme. Călătorii se îndreaptă de pe planeta lor, pe planeta sistemului solar în care se află și Terra, Neptun, în dorința lor de a se salva de la distrugere.

Secvență muzicală prezentată a fost compusă din trei piese, „Mother ship” („Nava mamă”), pregătirea de plecare, este surprins momentul înainte de desprinderea navei de la sol, toate acele comenzi premergătoare instrucțiunii, verificării în vederea lansării în spațiu; „The journey” („Călătoria”), sugerează ideea de a pleca în explorare, spre necunoscut într-un zbor interstelar; „Those left behind” („Cei lăsați acasă”) și se referă la cei pe care călătorii i-au lăsat pe planeta de pe care au plecat.

O surpriză am avut prin prezența, alături de noi, a unui alt româno-canadian, Călin Giurgiu, a Ioanei Bogdan, a celorlalți   autori cu care v-ați întâlnit și în paginile revistei; Andrei Coșuțchi, , Vali Chelba, Ionuț Manea, Cornel Secu, Cornel Seracin, Adrian Bancu.

Imagini: Adrian Bancu