Sunt o grămadă de sifoane pe Magheru. Sunt și de-ai noștri dar sunt și americani și polonezi, francezi, ruși, nemți, marocani, englezi, portoricani, arabi, egipteni, mayași, spanioli, azteci, greci, da, mulți greci, turci și chinezi cu nemiluita. Ploșnițe  găsești peste tot în București, unde nu te aștepți. Sunt din alea mici, mici și roz sau pătrate și pufoase sau sferice și zgrunțuroase, cu camere de luat vederi cât unghia.

Așa că lumea a luat hapul cu Black Cube, că i-au înșfăcat pe agenții făptași, că i-au băgat la gherlă urmând ca apoi să negocieze careva de la Guvern sau de la Parlament sau de la Președinție un schimbi de spioni ceva, chiar dacă Israelul a zis sus și tare că n-are nici în clin nici în mânecă. Eu am vorbit cu Bebe de la Arsenal și m-am arătat pe deplin neîncrezător și i-am zis pe șleau că Black Cube e o operațiune de anvergură, că de fapt e o încercare de penetrare informațională în profunzime și o poziționare a rezidențelor balcanice. Bebe a râs de mine, a dat o bere la Carul cu bere, printre spioni, vezi bine, pe la unșpe spre prânz.

– Uită-te la masa de colo, o vezi pe aia blondă? Așa. E amănțica lui Rastolnikov dar se are pe bune cu elvețienii, cu tipii de la DST și cu James Bond în persoană.

– Mata Hari, vrei să zici?

Bineînțeles că ne-am mai prostit vreme de vreo două ceasuri filmându-ne unii pe alții, făcând pe interesanții, spioni în toată regula. Mie însă mi-a fost clar că toți spionii din lume năvăliseră la București pentru că se aflase deja că noi, românii, am pus laba pe o gaură de vierme, găsită în Bucegi, și că puteam acum să-i facem harcea-parcea și pe americani, și pe ruși, și pe chinezi și pe cine mai avem noi chef. Pentru că, nu știu dacă știți, David Bohm zice că materia întunecată e ca o plăcintă cu vișine, nu, nu am spus David Bowie, am spus David Bohm, da, da, acel David Bohm care s-a opus interpretării de la Copenhaga, ei, na, n-ați aflat de Copenhaga, variabilele ascunse sunt atât de dragi lui David Bohm, variabilele ascunse sunt ca burticile unor vișine dintr-o plăcintă cu vișine, mmmm, ce bune sunt variabilele, gustoase, spionii le mănâncă și ei cu mare plăcere, oameni sunt, ca și noi, poate că n-au auzit de David Bohm, parcă ce, voi ați auzit, da, ați auzit, David Bohm zice că materia întunecată ascunde variabile peste variabile care se așează unele peste altele așa cum un brutar frământă aluatul, mda, eu zic însă că universul e vălurit, o să-i scriu lui David Bohm un email, zău că-i scriu, chiar astăzi îi scriu, să vezi ce-i zic eu lui despre plăcintă cu vișine, o să-i zic și lui Bebe de la Arsenal despre treaba asta, să moară el de ciudă cum de mă convorbesc eu digital cu un mare filozof al lumii.

Credit art: Daisanvisart