Interviu cu Alexandru Lamba.

Alexandru Lamba (n. 1980) a absolvit Facultatea de Inginerie Electrică și Știința Calculatoarelor a Universității Transilvania din Brașov.

Locuiește în Brașov și lucrează în domeniul IT.

A debutat în paginile Gazetei SF în iunie 2013, după care a publicat mai multe povestiri în Almanahul Anticipația, Argos, CPSF, EgoPhobia, Fantastica, Ficțiuni.ro, Galileo, Gazeta SF, Helion, Nautilus, Știință & Tehnică.

Este prezent în antologiile Argos Doi (2015), Exit (2016), Galaxis (2016).

De la începutul lui 2015 este redactor-șef al revistei Gazeta SF.

Volume publicate: Sub steaua infraroșie (Tritonic, 2016 – Premiul AntareSFest 2017 pentru debut), 3.3 (împreună cu Rodica Bretin și Michael Haulică, Tritonic, 2016), Arhitecții speranței (Tritonic, 2017).

În 2016, la Barcelona, i s-a acordat Premiul de încurajare al Societății Europene de SF.

(informații preluate de pe site-ul BookReport)

Daniel: Te ocupi, împreună cu o echipă inimoasă, de revista online Gazeta SF. În același timp ești autorul a două romane science-fiction de succes și a multor povestiri. Cum reușești să împaci cele două activități?

Adevărul e că nu prea reușesc. Din timpul pe care îl pot aloca pasiunii mele pentru literatura SF, cam jumătate este monopolizat de Gazeta SF, într-o formă sau alta. Necesitățile unui fanzin, după cum știi și tu, sunt foarte variate. Corespondența cu autorii e bine să funcționeze fluent, fără sincope, textele au nevoie de lectură, evaluare și corectură, toate materialele trebuie redactate în formatul Gazetei SF și urcate pe site. Apoi mai sunt și contribuțiile mele, adică editorialele și recenziile. Toate astea sunt activități consumatoare de timp. Din fericire, am ajutoare. Teo Matei și Lucian Dragoș Bogdan mă ajută cu corectura și cu aprecierea calitativă a prozelor, inclusiv cu sugestii de îmbunătățire pentru autorii aspiranți, tu mă ajuți pe latura tehnică, multă lume mă ajută cu materialele conexe. Pentru că Gazeta nu e o revistă strict de proză, ci avem și cronici de carte, eseuri, materiale grafice, etc. Acestea sunt la fel de importante, promovarea autorilor care deja au demonstrat că au vigoarea necesară publicării unui volum găsesc că e la fel de importantă ca descoperirea noilor talente.

Vă mulțumesc tuturor pentru ajutor în această privință!

Ei, cum spuneam, toate astea îmi ocupă aproximativ jumătate din timpul pe care îmi permit să-l aloc acestei pasiuni. Din ce rămâne, jumătate e pentru lectură. Pentru că trebuie și eu să „țin pasul” cu ce se scrie în domeniu, pe la noi sau prin alte părți. Iar din ce rămâne, jumătate e pentru scris cronici de carte pentru alte publicații, jumătate pentru scris propriile mele povești.

Mă tem că termenul „de succes” e prea generos în cazul romanelor mele. Recunosc, am avut parte de câteva aprecieri pozitive pentru ele, la fel cum am avut parte de apreciere și pentru povestirile scurte. Am avut însă parte și de critici, cum e și normal, dar prin prisma impactului pe care scrierile mele l-au avut, cuvântul „succes” e încă doar un deziderat pentru mine ca scriitor. Îți mulțumesc însă pentru încurajarea implicită din întrebare!

Daniel: Mai ai vreme de literatură? Să citești, să scrii. Chiar așa, când scrii?

Păi vreme de literatură în general, cum spuneam mai sus, pare-se că am. De scris la poveștile mele, mai puțin. Aș vrea să-mi fac un program care să includă o perioadă anume dedicată scrisului, dar, din păcate, nu am reușit acest lucru. Și nici nu știu cât de eficient ar funcționa pentru mine, deoarece uneori mă așez la scris și nu sunt în stare să pun trei cuvinte pe foaie într-o ordine nederanjantă. Scrisul e pentru mine o chestie spontană și imprevizibilă. Dar am destule pagini scrise și necorectate, deci am la ce lucra chiar și atunci când intervine „blocajul”.

Daniel: Ce te inspiră, care sunt cărțile tale preferate? Dacă ar fi să recomanzi câteva cărți de autori români de SF, care ar fi aceia?

Nu știu exact ce mă inspiră. Uneori stau și rumeg la câte o idee luni sau ani de zile până când reușesc să o convertesc într-un sinopsis. Alteori îmi vin sinergiile de la sine. Cel mai adesea mă simt inspirat, sau „cu chef de scris” după câte-un concert. Cred că atmosfera de-acolo e de vină. Personal, consider muzica fiind arta supremă, modul cel mai direct și eficient de a transmite… orice ai avea, ca artist, de transmis. După ce recepționez, mă trezesc și eu în stare să emit, în felul meu.

Alteori mă găsesc în câte o situație comună, dar care, din cine știe ce motiv, în capul meu poate genera implicații spectaculoase. Poți găsi inspirație din mai nimic sau o poți căuta în cele mai impresionante locuri degeaba.

Revenind: care sunt cărțile mele preferate? Greu de spus. Am să păstrez mereu cărțile copilăriei: „Aventurile lui Habarnam”, „Dumbrava minunată”, „Guliver în țara piticilor”, „Robinson Crusoe”, am să revin uneori asupra titanilor care m-au marcat în adolescență: „Dune”, „Fundația”, „Stăpânul inelelor”… dar am să adaug, din când în când, câte o carte nouă: „Foc în adânc” de Vernor Vinge, „Contact” de Carl Sagan, „Turbion” de Robert C. Wilson.

Când vine vorba de autori români, trebuie să recunosc că sunt foarte indulgent. Pe cei mai mulți îi cunosc personal, îi apreciez, îi numesc prieteni, deci mi-e foarte greu să rămân obiectiv atunci când citesc un text și mă trezesc că-mi sună în urechea internă vocea celui care l-a scris și pe care-mi face plăcere să-l ascult și când vorbește vrute și nevrute. Dacă ar trebui să fac o listă, aceasta ar fi foarte mare și tot mă tem că aș omite pe cineva. Ca o constatare, nu prea se calcă pe picioare autorii români. Fiecare și-a găsit un domeniu cumva „al lui”, nu prea găsești doi pe aceeași felie decât dacă tai feliile foarte groase. Asta e bine, avem literatură pentru toate gusturile.

Daniel: Se scrie literatură SF & F de calitate în România?

Păi nu scriu cronici de carte? Ia, ce spun eu p-acolo?

Desigur. Deși spuneam mai sus că sunt mai indulgent cu românii, o apreciere de acest gen tot îmi permit să fac. An de an apar cărți bune, an de an mai confirmă câte-un autor. Nu or fi toți autorii români de Hugo, Locus sau Nebula, dar de-o nominalizare tot cred că ar fi câțiva. Doar că nu sunt prea vizibili peste hotare. La fel cum nu sunt vizibili nici în țară. Eu însumi am început să citesc în mod serios autori români în momentul în care am început să cochetez cu publicatul propriilor mele proze. M-am întrebat atunci: „Cine crezi că va citi ce scrii tu? Tu citești ce scriu alții?” Și mi-am răspuns: Nu prea. Adică citisem texte de Cicerone Sbanțu în copilărie, apoi de Dănuț Ungureanu, Rodica Bretin, Dan Apostol, Grămescu, parcă și ceva de Corn… dar fugitiv, nu-mi pusesem niciodată problema să citesc literatură SF românească pentru că e literatura mea. Nici nu pot spune că cineva ar fi promovat-o ca eu s-o descopăr. Am descoperit-o doar când am intrat cu toate forțele înainte. Ca cititor, nu vine nimic la tine, trebuie tu să urmărești și să te duci la autor. Ceea ce e solicitant.

Despre asta s-a tot vorbit, nu am de gând să reiau străvechea lamentare. Vreau însă să profețesc minuni, vreau să cred – și cred – că vom ajunge și ziua în care autorii români se vor găsi pe listele de la Tor sau Penguin. Mai e ceva până acolo, dar dacă nu ne consumăm energiile în chestiuni colaterale fără rezultat, putem porni măcar în acea direcție.

Daniel: În Gazeta SF, una din cele mai citite reviste online de science-fiction, au debutat mulți autori tineri.  Ce te motivează să continui această muncă voluntară?

Ce faci, îmi pui pseudo-întrebări? Nu-i așa că… ? Păi, exact asta, faptul că în Gazetă au debutat și continuă să debuteze scriitori care mai apoi confirmă, care ies în volum propriu, care-și găsesc propria voce și care au lucruri de spus, asta mă motivează să continui. E acel termen corporatist „giving something back.” Eu am primit ajutor de la redactori de revistă, oameni ca Eugen Lenghel, Alexandru Ioan Despina, Marian Truță, Michael Haulică, Antuza Genescu și alții și-au bătut capul cu textele mele, la fel de voluntar. Acum dacă sunt în această poziție, de ce să nu ajut și eu, atât cât mă pricep? Un soi de „dă-o mai departe!”. Și citesc și cărți de autori români pe care apoi le și recenzez cam din același motiv. Pe lângă faptul că cele mai multe chiar îmi plac.

Daniel: La proaspătul festival AntareSFest ai câștigat premiul de debut, anul 2016. Ce alte proiecte mai ai în plan pentru viitor?

Da, mulțumesc pentru că mi-ai amintit, mi-a făcut o mare bucurie acel premiu! Proiecte pentru anul viitor… hmm… Păi, în primul rând, să mai scot o carte. Proză scurtă sau roman, încă nu știu. Am câteva proiecte aproape de finalizare, dar am multe necunoscute deocamdată. Sau nehotărâri, mai degrabă. Și nu sunt chiar mulțumit de stadiul actual al niciunui „proiect” cum spui tu. Parcă aș încerca să scot un roman YA, parcă aș încerca să scriu și ceva înafara zonei SF&F. Mă gândesc tot mai serios și să mă apuc muncitorește și să-mi traduc câteva texte în engleză, să încerc marea cu degetul. Dar nu prea sunt încă hotărât ce text, sau care mare să încerc.

Bineînțeles, plănuiesc să merg mai departe și cu Gazeta SF.

Ah, și să câștig Hugo, Locus și Nebula. Sau măcar să primesc câte o nominalizare la fiecare dintre ele.