Asocierea titlului cu numele exploratorului și antropologului danez Knut Johan Victor Rasmussen nu este întâmplătoare. Și nici o coincidență. Pentru cei care cred în coincidențe le amintesc, citând din grupul Clamp (sau mai degrabă pe Nanase Ohkawa) că „nu exită coincidențe ci doar inevitabilul”*. Probabilitatea ca un astfel de eveniment să aibe loc întâmplător, mă refer la asocierea numelor Rasmussen, e extrem de mic și imposibil de calculat (nu că n-aș încerca sau nu m-aș încumeta), datorită numărului necunoscut de variabile.
Traducerea cuvântului Rasmussen din limba scandinavă este „fiul lui Rasmus”, Rasmus însemnând iubit, drag, neprețuit. Rasmussen wind (Vântul lui Rasmussen), pe de altă parte, este o forță fizică folosită de vechea civilizație Norskan de pe planeta Pi-Atrra din formațiunea stelară Amenud din galaxia HD1, ca mijloc de propulsare al navelor spațiale. Ceea ce scriu aici, în acest moment, s-a petrecut în urmă cu aproape un miliard de ani tereștri. Între timp, civilizația Norskan a dispărut așa cum au dispărut multe alte civilizații din univers și așa cum au apărut altele noi, sau altele foarte noi. Civilizația umană, de exemplu, cu subramura civilizației progresiste a celor 1000 de sexe („gender” în engleză, pentru că nu există un corespondent real al cuvântului gender în limba română).
Pentru implementarea lui Rasmussen wind, după crearea prototipului, ca mijloc de propulsie, a durat mai bine de 4000 de ani tereștri, primele 100 de aparate de zbor intergalactic s-au evaporat pur și simplu, n-au mai fost recuperate dispărând fără urmă cu tot cu echipajele lor. Au fost atât de rudimentare încât se destrămau sau explodau după o singură călătorie. Sau nu ajungeau la destinație. Turbinele de transformare, deși recalibrate la fiecare 2 nano secunde, iar filtrele magnerotice periate la fiecare 8 secunde, dau doar două exemple din cele mai simple, aveau o abatere de .000001 microni la fiecare turație – desigur, recalibrările erau executate automat, încă de la început, dar atunci când se defectau echipamentele de automatizare, navele spațiale intrau pe sisteme de propulsare complementare, în general pe cristale fluturi de siliciu (rezonante), ceea ce ducea nu numai la întârzieri derivative, ci și la foarte multe riscuri, așa zisele „riscuri premoniționale” .
Din păcate, exceptând Rasumssen wind, nu există nicio altă forță, niciun alt mijloc de propulsie, nici o altă alternativă pentru depășirea vitezei luminii.
Piesa muzicală Rasmussen wind a fost lansată, în prima audiție, cu prilejul Conferinței Internaționale Helion din anul acesta (2025) alături de alte 10, ca avanpremieră al unui proiect aflat în lucru, proiect pe care nu mai sunt sigur că-l voi termina pentru că mereu lucrez la idei muzicale noi. Vorbind de ultimul meu proiect, am ajuns la o colecție de 40 de piese ceea ce coincide… Glumesc, desigur, pentru că numărul 40 nu coincide cu absolut nimic. Poate cu cei 40 de hoți ai lui Ali Baba din poveștile celor 1001 de nopți, dacă ar fi s-o trag de păr.
Cu alte cuvinte, nu există niciun obiect, sau quantă de energie, nici măcar foton, care să se deplaseze cu viteze superluminice în interiorul universului, cu respect al legilor fizicii actuale. Pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie ca mai întâi obiectul respectiv să iese din univers în mod controlat și apoi să reintre, la fel de controlat, în punctul de destinație. Acest fenomen poartă numele de Rasmussen wind.
The name association with the Danish explorer and anthropologist Knut Johan Victor Rasmussen could be just a coincidence for those who believe in coincidence. Rasmussen translation from Scandinavian language is the `son of Rasmus, Rasmus meaning beloved or dear. Or darling. The Rasmussen wind, on the other hand, is an unknown phenomena used by the old civilization of Pi-Atrra planet from Amenud stellar formation in HD1 galaxy as the main force to move their spaceships in and out at exact locations.
*Deși, după Paul Broks „coincidențele sunt inevitabile”.
