Saltimbătăcie

Să ne înțelegem, Cimbrișor nu a vrut să fie claun, asta în cazul în care cineva se arată în total dezacord atât cu arătarea sa cât și cu felul cum se comportă. El așa era îmbrăcat când a ajuns în Perimund. Cum necum toți l-au luat de circar și îl îndemnau să facă tot felul de giumbușlucuri, treburi pe care el, programator în Fortran și Pascal, nu avea habar. Dar cum calculatoare nu se prea găseau a ajuns la concluzia că nu-i chiar așa de rea meseria de saltimbanc. Mai ales că știm cu toții că nu trebuie să-ți placa ceea ce faci. Astfel Cimbrișor a devenit, de-a lungul anilor, un număr foarte așteptat la Circul ProtoLegomenon, având sute de fani. Când veți ajunge și voi în Perimund puteți să mergeți și voi la un spectacol, să vedeți ce și cum. Poate scrieți o recenzie.

Bhaviṣṇu Bhrātṛmat

Nimeni nu-i știe, dar ei sunt cei care vin la urechea noastră, când dormim, și ne șoptesc viitorul și trecutul. Unul dintre ei ne arată când și cum vom muri iar celălalt ce suntem cu adevărat, nu ce ne place noua să credem. Nu ne amintim acest lucru, în general, totuși unii dintre noi par să aibă o vagă idee că au visat ceva asemănător. De aceea, dacă vă treziți dimineața cu o durere de cap groaznică și vi se pare că ceva întunecat vi s-a așternut peste ochi, să știți că undeva, în adâncul memoriei aveți tot ceea ce vă trebuie să vă îndreptați viața și să evitați o eventuală soartă tragică. Tot timpul, la sfârșit, fără nicio excepție, ne mai șoptesc în câteva fraze cheia spre cel mai mare secret al Universului: ce este Realitatea.

Apel Inumanitar!

Aceștia sunt Gronmik și Lolilalu, frate și soră. Ei au dispărut în drumul dintre criptă şi Școala de la Miezul Nopții. Nimeni nu mai știe nimic de ei. Nu au părinți, s-au născut direct din morminte, iar vecinii lor de cavou spun că sunt niște copii foarte cuminți și ajutători. Fotografia alăturată este făcută cu 120 de ani în urmă, dar nu s-au schimbat prea mult între timp, așa că ar trebui să-i recunoașteți destul de ușor. Poate hainele de pe ei s-au mai deteriorat puțin. Cei care îi cunosc mai spun despre ei că aveau un obicei destul de deranjant, și anume că în zilele mai luminate li se făcea frică și se furișau sub giulgiurile vecinilor să doarmă. Și cum sicriele sunt destul de strâmte nu prea era loc de trei persoane, dar nu te poți supăra pe niște copilași, nu?

De aceea, prin intermediul acestui mesaj, vă sfătuim că dacă o să vă treziți noaptea cu ei în patul dumneavoastră să nu vă zborșiți la ei. Îi lăsați să doarmă și vă rugam să semnalați imediat prezența lor la mediumul de serviciu! Mulțumim!

Costelus se joacă

Costelus e singur, pentru că nimeni altcineva nu vrea să se joace cu el. Nu pentru că îi pute gura de la o poștă sau că hainele de pe el n-au mai fost spălate de 20 de ani, nu mai spunem de el însuși, așa este normal în Perimund, ci pentru că îi place să asculte muzică de dans. Da. Îi place muzica ritmată, cu voci care spun tot felul de cuvinte, care țipă, hăuie, orăcăie, îi dă cu autotune etc. Acolo jos, la picioarele lui, nu-i vreun dovleac pregătit de Ziua Viilor, ci chiar casetofonul la care el pune piese dansante. Se gândește chiar să-și facă și el o trupă de muzică. Cine-i interesat este rugat să-l contacteze la cel mai apropiat spiritist. Pe moment caută clăpari, toboșari și basiști. Vocea o are el, e în buzunarul din spate.

La Farmacie

Spre deosebire de cele de aici, din lumea noastră fizică, farmaciile din Perimund vă oferă în câteva minute absolut orice aveți nevoie pentru a vă îndrepta boala. Simțiți că durerea de cap începe să vă lase? Kemichos, aici de față, vă ajută imediat ca durerile să revină înzecite cât ai zice „bubă neagră supurândă”. Rana de la picior pare că se vindecă? Sunteți norocoși, o alifie verde, făcută din gongi de latrine și viermi proaspeți scoși din pierituri vă readuce speranța că cangrena se va întinde pe tot piciorul. Nimic nu este dincolo de abilitățile farmaciștilor iar asistenții lor vor avea mare grijă ca medicamentele să vă fie administrate exact la timp și în cantitățile specificate.

Experianții

Dacă tot am dus vorba de farmaciști și minunatele lor leacuri ar fi o nedreptate foarte mare sa nu pomenim de cei care se ocupă îndeaproape de ele. Ei sunt laboranții ce stau în cămara din spatele farmaciei. Nu au o… era să zic viață ușoară, nu au o, ce-o fi aia ce au ei în Perimund, ușoară. Trebuie să fie atenți cum amestecă substanțele, chimicalele, animalele, plantele și bucățile de amulete. Nu de alta dar dacă iese ceva bun atunci sunt în situația în care trebuie să se scape rapid de acel ceva bun și nu prea au cum. Pe de altă parte nu au nicio clipă în care să se poată plânge de plictiseală, ba din contra, le vine să râdă încontinuu, de la diversele amestecuri din eprubete, se pare.

Di Shuftim Fun Toyt

Ei sunt cei care la sfârșitul vieții ne vor judeca pentru fiecare clipă în care am vrut să părem în ochii altora altceva decât eram. Vor lua secundă cu secundă, o vor discuta între ei, analizând-o, vor lua o hotărâre și ne-o vor comunica. Postări pe Facebook, Instagram și alte rețele sociale, avizi de like-uri și încercând să epatăm cu orice preț. Întâlnirile ocazionale pe stradă, cele organizate, în care vorbim cu voce tare, să fim auziți de cei din jurul nostru, lăsând să se înțeleagă că suntem împliniți profesional și am știut cum să ajungem acolo prin propriile puteri și inteligență. Ascunzându-ne de noi și de ceilalți, acumulând frustrări, lăsând bolile să-și facă scorbură în sufletele noastre. Judecata Finală se întinde pe zeci de mii de ani, răstimp în care noi stăm pe un scaun incomod, de lemn, care scârțăie, făcând să-i apară cuiele ruginite. Verdictul și consecințele celor înfăptuite de noi nu ne vor fi spuse, totuși. Nu merităm acest lucru. Vor fi scrise pe hârtie de toaletă pe care o vor folosi să-și facă nevoile.

Pentru ei noi nu contăm mai mult decât literele pe care le citiți aici.