Alina Cuiedan
1. COZZZMONAUTICA, 2022, UN EȘEC LAMENTABIL
Cu un titlu așa de atractiv acest proiect guvernat de Asociația „Foc și Pară” din Timișoara în asociere cu Ștefan Tiron din București, ar fi trebuit să fie ceva grozav.
Un proiect pe placul Centrului de Proiecte al Primăriei Timișoara, care i-a asigurat o finanțare generoasă.
Mai mulți membri ai clubului Helion au participat la majoritatea manifestărilor din cadrul proiectului desfășurat în lunile septembrie și octombrie 2022 în sala INDECIS a asociației „Foc și Pară” (Piața Libertății, de fapt Str. Coriolan Brediceanu, numărul 2, etajul 1).
Imposibil de obținut informații de la purtătoarea de cuvânt a Asociației, Alina Doroș, despre o serie de nume înșirate în lunga listă de colaboratorii sau organizatori (spre exemplu, am solicitat date despre cenaclul „Sefeu”, imposibil de obținut.
Am solicitat date despre cine și cum s-au făcut propunerile pentru invitații din program. Spre exemplu care au fost criteriile care au stat la baza invitării doamnei Anamaria Borlan din Brașov, ca să țină o conferință de astronomie (ea fiind ani în șir o profesoară suplinitoare, neavând facultate, de lucru manual, pe la școli generale din județul Brașov și făcând o facultate pe bani, aproape de vârsta pensionării).
Întrebați-l pe Ștefan Tiron, zice Alina Doroș. Păi, de ce mai este purtătoare de cuvânt? Sigur că la așa purtătoare de cuvânt nu avea rost să mai continuăm discuția și s-o întreb de ce a fost posibilă conferința Anamariei Borlan, care de prin vară a fost acuzată că a fost turnătoare la securitate.
Ana Maria Borlan, o semidoctă, o nulitate în ceea ce privește cosmonautica, fără trei „z”.
Ștefan Tiron este, pe de altă parte, o fantoșă, tot un semidoct, ca și Anamaria Borlan, tot absolvent la o universitate „fabrică de diplome”, în speță Universitatea „Spiru Haret”. Cică absolvent al Facultății de Istoria Artei. Dacă a citit cineva vreun studiu sau articol scris de acest individ despre o temă tangentă cu Istoria Artei (bineînțeles, să fie „ original”, nu cu însăilă- turi și ciupituri grosolane, cum se poartă prin majoritatea tezelor de licență sau de doctorat pe la majoritatea „fabricilor de diplome”).
Cum să vină lumea la conferințe încropite cu informații culese de pe Wikipedia, pline de clișee și banalități?
La conferința doamnei Borlan au participat opt persoane, majoritatea fiind organizatori.
Cam așa a fost participarea și la celelalte manifestări din cadrul proiectului, mai puțin la expoziția „Pădurea Antenelor” (un titlu hazardat, poate puțin tangent cu tema), unde calitatea lucrărilor participanților a fost bună, iar publicul vizitator a fost ceva mai nu – meros.
Prezentarea proiectului, făcută cu vorbe sforăitoare, zornăitoare ( cu un singur „z”), reflectă stilul de redactare agreat de Alexandra Riegler de la Centrul de Proiecte Timișoara.
Ușurința cu care Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara aruncă cu banii contribuabililor timișoreni pe evenimente goale de conținut, banale (dar îmbrăcate în haine de staniol) este foarte aproape de zona penală.
Mulți bani dați la asociații de „doi bani”. Multe organizații nonguvernamentale finanțate de Centrul de Proiecte și-au adaptat regimul de existență sub forma unor „sinecuri” asigurate din punga primăriei Timișoara.
„Z”-urile de la Cozzzmonautica înseamnă mult zgomot pentru nimic. Nimicul fiind de fapt un zero, cu „z”, tot de la Cozzzmonautica.
Nici foc, nici pară, ci numai gargară.
Cozzzmonautica, un proiect de mâna a doua, făcut cu oameni fără valoare, după rețeta „ încropeala ia lo- veaua”.
2. L.N. – NEÎNTRERUPTUL
Laurențiu Nistorescu, un băiat bun de la Lugoj, descoperit de profesoara de română Carmen Odan- giu prin 1981 și direcționat, împreună cu un coleg de liceu, Romulus Popovici, spre clubul Helion, ce funcționa pe atunci la Casa Tineretului din Timișoara, este un jurnalist cu vechi state de serviciu la “Renașterea Bănățeană” din Timișoara și “Redeșteptarea” din Lugoj.
Este „specialist” în redactarea unor „știri” atât de gonflate, mai abitir decât gogoașa furioasă.
A rămas de pomină o „gonflată” de acum câțiva ani, când, împreună cu un gazetar submediocru de la Radio Timișoara, Radu Ciprian Pop, au inventat o grămadă de cenacluri s.f. în mai multe localități din județul Timiș, începând cu Sânnicolau Mare și terminând cu Sânmihaiu Român.
La Sânnicolaul Mare cică s-ar fi înființat cenaclul „Ion Hobana”.
Acum câțiva ani, la un târg de carte găzduit de Centrul de Afaceri Timișoara, m-am întâlnit cu Radu Cipri- an Pop, care, alături de Laurențiu Nistorescu, cică ar fi înființat vreo patru-cinci cenacluri în județul Timiș, inclusiv cenaclul „Ion Hobana”, despre care scriau în “Renașterea Bănățeană”.
L-am întrebat pe Radu Ciprian Pop dacă a citit vreo povestire sau eseu de Ion Hobana. L-am rugat apoi să îmi spună un titlu al unei cărți semnate de Ion Hobana.
Radu Ciprian Pop, care îl avea alături pe fiul său, a rămas mut ca o lebădă. Martor la scenă a fost Ion Me- doia, fostul corespondent al ziarului „România Liberă“ la Timișoara.
Recent Laurențiu Nistorescu consemnează în “Renașterea Bănățeană” apariția unui nou număr al revistei Paradox, editată de către cenaclul H.G. Wells din Timișoara.
Prost informat, ca de obicei, Laurențiu Nistorescu zice „editarea în 1972 al revistei Paradox, pe atunci supliment al publicației Forum Studențesc…“ În 1972, 1973, 1974 Paradox nu a fost supliment al revistei ‘Forum Studențesc”. Abia după 1976 s-a întâmplat acest lucru.
Iar zicerea lui L.N. din aceeași notă „practic a marcat apariția singurei rețele de presă culturală independentă din țara noastră în perioada dictaturii“. Fals grosolan. Așa ceva era imposibil în comunism.
O gogomănie specifică logicii lui Laurențiu Nisto- rescu.
Paradox, revista, a apărut cu mari sincope în timp și n-a făcut parte dintr-o rețea de difuzare națională. Tirajele ultimelor numere din Paradox sunt foarte mici, abia ajungând membrilor clubului și colaboratorilor.
Scria în 6 iulie 2021 Laurențiu Nistorescu în „Renașterea Bănățeană“ un articol despre „Alecsandri și Kogălniceanu“, doi sociotehnologi ai pașoptismului: „aristocrația moldavă […] care nu uitase momentele de glorie și căuta îndreptarea greșelilor trecutului pentru reeditarea (s.n.) Ior“.
Reeditarea greșelilor din articolele lui Laurențiu Nistorescu reprezintă o serie neîntreruptă.
Laurențiu Nistorescu, o figură tristă a presei timișorene, gazetar fără noimă, logică și morală.
