Sub cruce,

Sufletele sunt precum sarea în bucate

Pe o farfurie neagră, stropită de zei cu stele.

Mările și oceanele se varsă în ochiul cosmic,

Orbesc de la sare toți celeștii, păstrați, arheologic,

Doar în amintirile lui 42.

În univers, miroase a cald.

Și ștergare înecate în făînă,

Acolo unde iarna, în toată nemurirea ei,

Nu reușește să îndepărteze, gustul de pâine,

Făcut de bunica în zilele de post.

Secrete

Mugetul lumii

Fereacă glasurile strămoșilor,

Și juliturile copiilor, din coate, genunchi, inimi.

Obișnuiam să alerg desculț,

Peste nori din vată de zahăr,

Cu iz de Florii.

Să-mi țin de mână bunicii,

Când primul strop de ploaie lovea pielea,

proaspăt cusută de carne.

Fulgerul ce-l preceda, despărțea

bolile adolescenței și blestemele

muncitorului cu ziua.

A rămas

tatuat pe retina cerului

Acolo unde, dacă mijesc ochii,

Încă mai pot forma zei,

din punctele negre ce mi se ivesc aievea,

halucinant,

În minte, și care freamătă la fiecare

Puseu de tuse.