uzina în care lucrez a devenit un stup al singurătății
nu ne putem privi în pupilele dilatate de efort
ne-au răstignit cu firele de curent
ne-au scos sătucul din piept cu un forceps de alun
ne-au silit să gustăm din carnea celui mai parvenit iepure
să omorâm pisici cu sârmă de aluminiu
să desfacem cutiile toracice ale femeilor extaziate
să sărutăm sutana preoțiilor
să semnăm hârtiile viitoarelor noastre soții
să amanetăm solzii de aur din râurile care străbat orașul
să mângâiem săgețile și să lingem amantele din garsonierele de 14 metri pătrați
ne-au îndopat cu litera E
ne-au pus cu fața la catedră
ca pe niște bucăți de cretă
au scris și au șters pe frunțile noastre
lozinci la modă
ne-au stors de emoții și entuziasm
și ne-au îndopat cu cofeină burțile doldora de grăsime
apoi ne-au pus în coșciuge metalice
cu fața spre cer
și ne-au străpuns inima cu andreaua.
