Nu mai există o rigurozitate în ceea ce privește corectitudinea morală, psihică, convențională, de bonton etc, a individului. Cuvântul se dă ușor, se uită ușor, se trece cu vederea ușor. Totul se fabrică într-un ritm alert, căpătând un automatism stringent, care se infiltrează în țesut, dornic să rămână în istorie. Într-adevăr, este un moment crucial, în care se face un rezumat, se trag concluziile, și vedem dacă omul rămâne vertical sau o cotește, devine serios sau vremea îl erodează și scoate miezul moale la iveală. Devine o iluzie digitală sau vrea să fie din carne și oase.
E greu, într-un sistem denaturat, să-ți păstrezi concepțiile sănătoase. Dacă mecanicul triplează prețul unei piese, pentru că poate, dacă vânzătorul de la butic te înjură, că așa are el chef, casierul trece un produs în plus, polițistul te anchetează ca martor, precum un infractor, iar, culmea, infractorii reali sparg semințe pe bancă în parc, căutând o nouă victimă, e clar că nu mai există o coerență justă a individului. Aspectul denaturat al momentului nu justifică caracterele slabe, pentru că, indiferent de conjunctură, omul e bine să rămână la fel, de neclintit. Dacă lași de la tine, riști să nu fii respectat. Era o vorbă, „dacă vrei să fii respectat, e musai să fii de temut.” Și se pare că, din nefericire, subconștientul violent este încă mai puternic decât cerebralul proaspăt ieșit de pe băncile școlii. E nevoie de o educație sănătoasă, pentru a acoperi mii de ani de conflict. Pentru a scoate din matca atavică, omul. Pentru a reconstrui noul om. Deocamdată este un om fără însușiri, dar cu timpul se vor clarifica trăsăturile finale. Doar lucrurile cu o duritate mai mare rămân intacte în ciocnirea permanentă, cele cu o duritate scăzută se pierd, precum inimile care vor să cucerească lumea dintr-un foc. De aceea, avem nevoie, atât de mult, de imaginație.
