Helionul, clubul și publicațiile lui au avut un 2021 excepțional.  Mulți din cei care ar trebui să ne fie aproape, nu numai că n-o fac, însă se comportă mai degrabă ca dușmani veritabili. Acest lucru se manifestă pregnant mai ales de către noua conducere a Casei de cultură a municipiului Timișoara, insituție sub patronajul căreia ne aflăm din 2012.

În 2021 Dna Camelia Mingasson, cea care i-a urmat lui Pavel Dehelean la conducerea Casei Municipale de Cultură, ne-a dus cu zăhărelul spunând că bugetul Casei a fost modificat de Dominic Fritz, și că ea, nouă f iind, nu poate decât la rectificări să ne ajute.

Să nu-ți vină să crezi. Fritz și-a băgat pixul în bugetul Casei de cultură.

Au fost două rectificări, una în iunie și alta în septembrie, dar, ce să vezi, nu s-a găsit niciun sfanț pentru Helion, chit că în bugetul aprobat la începutul lui aprilie 2021 figuram cu trei apariții duble la revista tipărită și cu o apariție la Biblioteca Nova.

Sigur că Dna Mingasson este un comunicator prost, pentru că merge să minți o dată, să trombonești a doua oară, să nu spui adevărul nici a treia oară, dar a patra oară… ajunge.

Să-ți ascunzi incompetența ca struțul este o formulă care poate să funcționeze o lună-două, dar cu sprijinul primăriei, al comisiei de cultură, condusă de dl Răzvan Stana, șeful comisiei își transferă mereu competențele Dlui Jorge Gonzales.

„Competențele” Dlui Jorge Gonzales sunt ceva mai sus decât ale lui Răzvan Stana, pentru că ale acestuia sunt cam la genunchiul broaștei.

Jorge Gonzales și Răzvan Stana habar nu aveau de bugetul Casei de cultură, dar, ceea ce este și mai grav, nici nu doreau să știe.

Adică nu-și asumau nici un fel de responsabilitate. De ce oare?

Într-un număr viitor al revistei noastre sau și în altă publicație locală vă vom prezenta lanțul trofic- Dominic-Ruben-Simona și, cu voia Dvs. cititorule, fătuca (era să zic Fetița) Camelia, cea izbânditoare la concursul organizat cu surle și trâmbițe pentru ocuparea, pe baza unor competențe istorice, a postului de director al Casei de cultură a municipiului Timișoara.

În toamna lui 2021 Dna Camelia Mingasson a spus, țineți-vă bine, că bugetul Casei de cultura a municipiului Timișoara este secret, sau, oricum nu mi-l spune mie. Martoră a fost la discuție Dna Doina Anghel, instructorul sub oblăduirea căruia se afla clubul Helion.

În toată lumea civilizată și democratică, atunci când se face un buget pentru anul care urmează, fie că este o instituție publică sau intreprindere privată, îi chemi pe cei implicați și discuți cu ei ce și cum.

Dna C. Mingasson probabil a lipsit la cursurile de management financiar din Franța, ori, crede, că, probabil acest lucru este pasabil altora.

Dna C. Mingasson a mărturisit că în viața ei de până acum nu a citit decât o carte de s.f. scrisă de I. Asimov.

Despre revista Helion, cea tipărită, nu e cazul să discutăm, pentru că nu are cuprinsul în limba franceză.

Sunt vremuri tulburi și nefericite pentru Casa de cultură a municipiului Timișoara, și, observând ce se întâmplă pe la Consiliul local Timișoara, pe la Centrul de Proiecte al Primăriei Timișoara, aș zice că vremurile sunt nevolnice pentru toată Timișoara culturală.

Când ai asemenea obstacole, este ca și cum pe o șosea cu asfaltul în regulă ar apărea stânci și bolovani pe ambele sensuri de circulație.

Cred că în afara Casei de cultură a municipiului Timișoara orice instituție de cultură de la cămin cultural la centru cultural de orice rang din România, s-ar bucura să aibă clubul Helion sub acoperișul ei.

Pandemia e un fleac pe lângă bolile pe care le au diriguitorii actuali ai Timișoarei. Sunt boli grele, însă leacurile lor sunt tot în bătătura lor, iar ei nu știu decât un singur joc: tontoroiul. Sau dacă despărțim cuvântul ar fi cam așa tont – o – roiul.

Cu răbdarea caracteristică neamului nostru vom sta și vom aștepta. Dar nu prea mult că peștele s-a stricat și pute, pute, de-abia mai poți să respiri.

Am avut, în zilele de 7 și 8 mai 2022, a 7-a Conferință Internațională Helion, organizată fără niciun sprijin din partea Casei de cultură a municipiului Timișoara. Am avut în zilele de 25 și 26 martie a.c. o foarte reușită. Poate cea mai bună din ultimii 15 ani. A funcționat ireproșabil, ca un ceas elvețian.

Calitatea comunicărilor și a întregului program a fost de nivel european. Nici aici Casa de cultură n-a mișcat un deget.

Concursul Național de Proză Scurtă Helion, ediția a 37-a, se va desfășura la fel, adică fără sprijinul Casei de cultură a muncipiului Timișoara.

Printre marile idei ale Cameliei Mingasson, trecute prin filtrul gândirii ei mlăștinoase, a fost și neplata premiilor concursului Helion, la ediția din 2020 (care trebuiau făcute în 2021, așa cum se încetățenise obiceiul), nici pe cele din 2021 (care s-au acordat în luna martie a acestui an).

Vremuri faine, nenică.

Incompetență, falsitate, abuz în funcție, minciuni și minciunele, mofturi de 24 de carate. Și caractere cu două zerouri în față.

Toate la un loc, ca într-un car alegoric oprit când pe Bd. C.D. Loga nr.1, când pe strada Miron Costin nr. 2, când pe strada Vasile Alecsandri, lângă fosta frizerie (mă rog, n-ar avea voie că e stradă pietonală, dar Dominic Samuel Fritz și Ruben Lațcău, aprobă staționarea înzorzonatului car alegoric).

Așadar o gașcă de incompetenți, care confundă banul public cu propriul buzunar, care fără jenă își face mendrele, lucrând la marginea legalității.

Problema este cât vor mai fi lăsați acești nemernici să-și facă de cap în Timișoara. Sper ca proverbul cu ulciorul să se aplice cât mai repede acestor neaveniți, care sunt niște sulfuroși și neispraviți. O adunătură de flecari și palavragii care irosesc banii timișorenilor. O clică de joasă speță, care, sper, ca în scurt timp va fi spulberată.

Helionul este un brand al Timișoarei, lucru pe care noii diriguitori nici nu-l știu, dar nici nu vor să-l afle.

Aferim. Vom reveni ori de câte ori e de trebuință.

 Helion nr.1-2/2022