Numele unei cărți îl înțelegi, de regulă, când termini de citit cartea.
Uneori e doar un titlu, alteori e un anunț, un cod de atragere a genului de cititori adecvat, alteori ce crede autorul că sunt cuvinte cheie. În cazul acestei cărți, cred că autorul a dedicat cartea unor persoane care trăiesc în zona respectivă. Persoane care l-au inspirat cu poveștile lor de viață, fiind ancorate strâns cu ceea ce este acum, zona Tel Aviv, Jaffa. Cu toate că țesătura de personaje, acțiuni și gadgeturi mai specifice unui univers viitor elaborat, complex, ca în Dune, din toate capitolele răzbate spiritul de azi ce domnește în Israel, cu parfumul de portocali, iasomie, cu ortodocșii cu pălării și haine negre, sărbători de tradiție, „Mazel tov” și traiul laolaltă, când în pace, când în război, lăsând cicatrice mai multe în sufletele oamenilor, decât pe pielea lor.
Am avut curiozitatea să caut locurile descrise în carte, suprapunând harta de la pagina 6-7, am găsit cartierul Nave Sha`anan, corespondent cu Stația Centrală din nuvelă, locul de unde se trecea spre stațiile orbitale, pe navele care aveau ca destinație stațiile de pe Lună, Marte, sateliții lui Jupiter, Saturn sau asteroizii de minerit.
Probabil că publicul țintă era fixat pe cel evreu, dar anvergura interplanetară a evenimentelor și civilizațiilor descrise i-au asigurat succesul internațional. Romanul lui Lavie Tidhar a fost nominalizat la premiul Arthur C. Clarke, la British Science Fiction Award, și a fost recompensată cu premiul John W. Campbell Memorial.
Lumea viitorului ar fi după autor, la fel de umană, cu traumele, dorințele, pasiunile și temerile de azi, cu nevoia de religie, de iubire și protecție, doar tehnologia va fi alta. Internetul va fi înlocuit de o conectare globală, implementată în timpul concepției fătului, numită „Conversația”, aproape orice ființă și obiect având o corespondență virtualizată în această rețea globală, prin implantul numit Nod.
Oamenii se vor concepe și naște în clinici, în cuve de creștere. Lucru puțin probabil, pentru că tainele concepției mamiferelor par mult mai complexe decât pomparea unor substanțe într-un sac amniotic. Lipsa unor energii și câmpuri specifice mamei deocamdată împiedică asemenea experimente, nu știm dacă vor putea fi recreate vreodată de mașinării. Nici măcar afectivitatea maternă nu poate fi suplinită de roboți sau alte ființe. Oamenii nu se nasc oameni, ci devin, prin educația lor timpurie, chiar și cea intrauterină.
Fiecare om are și o existență virtuală, într-un joc cu recompense, premii și riscuri de deces care poate determina și existența materială, ca în Matrix. Trecerea în virtualitate se face printr-un sarcofag, asemenea capsulelor din Avatar.
Sfârșitul, moartea, poate fi așteptată acasă sau se poate termina într-un mod ales din multitudinea de variante pe care cel ce se hotărăște să își încheie socotelile cu viața le alege în Clinicile de sinucidere asistată. Poate să își aleagă o moarte violentă, dramatică, sau prin procedee mai tehnice, într-un ultim spectacol, cu adrenalină și dopamină, în extaz.
Un virus creat pentru a sustrage informații de la inamici a fost creat în timpul unui război. Până la urmă războiul s-a sfârșit, înainte de a se definitiva prototipul, care totuși a fost vândut pe piața extraplanetară de către pământeni. El se manifesta și se răspândea prin vampirism, prin celebrul ritual de înfingere al caninilor crescuți exacerbat, prin modificările ADN aduse de virus. Odată cu săvârșirea acestuia, informațiile și memoria celui atacat erau supte de Shambleau, putând fi folosite pentru subminarea armatelor și civilizațiilor vizate de atac. Numele strigoilor purtători ai virusului este schimbat în Shambleau, după celebra povestire cu acest nume, a scriitoarei C. L. Moore, din 1933.
Alte trimiteri spre lucrări SF apar în roman, spre povestiri ale lui Cordwainer Smith, „Lorzii instrumentanlității”, dar și personaje SF din viitor; Bill Glimmung fiind o vedetă „Marțian dur” dintr-o serie de romane și filme încă neapărute…
Poate că peisajele sunt descrise cu prea mare lux de amănunte (ancorele pentru publicul țintă). Personajele sunt foarte bine conturate prin ceea ce gândesc, spun, fac. Poate că roboții se exprimă prea uman, nefiresc, exacerbat de uman. Dar scrisul e cursiv, ne lasă timp ca să ne imaginăm foarte bine zonele descrise, cu toate simțurile, astfel să putem urmări personajele ca într-un film ce se derulează în mintea noastră.
V-am dat doar câteva elemente pentru a vă atrage în lumea de peste 150 de ani, într-o țesătură fascinantă de iubiri, pasiuni, traume, dorințe și trăiri.
Profitați de discountul de azi.
surse foto: google maps
huaban.com
