În urmă cu aproximativ 66 milioane de ani, o bucată masivă de rocă s-a izbit de Terra, în locul în care astăzi este peninsula Yucatan. În urma impactului, aproximativ 75% din viața Planetei Albastre s-a stins, iar cea mai răspândită informație ne spune că dizonaurii au fost unele dintre speciile dispărute.

De-a lungul timpului cercetătorii care s-au ocupat de acest impact au indicat un asteroid ca fiind impactatorul.

În urma impactului, Chicxulub a creat un crater cu diametrul de 150 km și aproximativ 20 km adâncime , azi îngropat parțial de apele Golfului Mexic și parțial sub Peninsula Yucatan din Mexic. Alte consecințe au fost că s-a produs un tsunami, au existat incendii globale și un efect de seră imediat urmat de o perioadă prelungită de temperaturi mai reci.

O întrebare rămâne, totuși, fără răspuns, iar această întrebare se referă la impactatorul Chicxulub, a fost el un asteroid sau o cometă?

Un studiu recent susține că ar fi fost o cometă. Studiul este intitulat „Prăbușirea unei comete de lungă durată ca origine a dispariției dinozaurilor”, iar autorii lui sunt Amir Siraj, student la astrofizică la Universitatea Harvard și Avi Loeb, profesor de astronomie la Harvard. „Lucrarea noastră oferă o bază pentru explicarea apariției acestui eveniment”, a spus Loeb.

Cercetările anterioare au sugerat că impactorul ar fi fost un asteroid din centura principală, dar unele dintre cercetări pun la îndoială această concluzie. Dovezile găsite la locul impactului sugerează că impactorul ar fi fost o condrită carbonică, iar aceste tipuri de asteroizi sunt rare în centura principală. Există posibilitatea să reprezinte aproximativ 10% dintre asteroizii de acolo și, cu toate acestea, în norul Oort, materialul condrit carbonic ar putea fi mai răspândit.

Norul Oort este un fel de casă a unor comete de lungă durată, comete cu perioade orbitale care depășesc 200 de ani. Unele dintre acele comete de lungă durată pot fi perturbate gravitațional de planeta Jupiter și aruncate de la cursul lor firesc.

„Sistemul solar acționează ca un fel de mașină de pinball”, a explicat Siraj, prin intermediul unui comunicat de presă. „Jupiter, cea mai masivă planetă, atrage cometele de lungă durată, care intră pe orbite ce le aduc foarte aproape de soare”.

Astronomii numesc acele comete „comete razante” și pot avea traiectorii foarte apropiate de Soare, ceea ce creează probleme. Gravitația puternică a Soarelui rupe aceste comete, rezultând un „duș” de bucăți asemănătoare șrapnelelor. Cu mai multe fragmente din cometă există șanse crescute pentru a se produce coliziunea lor cu o planetă.

„Într-un eveniment de cometă razantă, porțiunea cometei mai aproapiată  de soare simte o atracție gravitațională mai puternică decât partea care este mai departe, rezultând o forță de maree asupra ei”, susține Siraj.

În munca lor de cercetare, cei doi oameni de știință au folosit analiza statistică și simulări gravitaționale. Astfel au descoperit că gravitația lui Jupiter ar putea perturba un număr semnificativ de comete din norul Oort și le poate trimite mai aproape de Soare. Calculele lor arată că este de zece ori mai probabil ca una dintre aceste comete sau fragmente ale  lor să lovească Terra, decât se credea anterior. Calculele lor arată că aproximativ 20 la sută dintre cometele de lungă durată ar putea fi „comete razante”.

Dacă ipoteza se dovedește a fi exactă, implicațiile ar putea fi grave. Asta ar însemnacă ne putem aștepta ca o cometă de lungă durată să se dezintegreze din nou în sistemul solar, iar în aceste condiții Terra ar putea fi în pericol. De aceea „observatorii cerului” urmăresc cu atenție acești potențiali factori de impact și caută modalități pentru a preveni o catastrofă.

Sigur, deocamdată, ipoteza aruncă o lumină nouă asupra unui eveniment critic din istoria planetei noatre, un eveniment la al cărui spectacol ar fi fost minunat să asistăm de la o distanță sigură.

 

Sursa: universetoday.com

Foto:universetoday,  yucatantoday