Studio Album, lansat în 12 octombrie, 2019
Label: Manikin| MRCD 7108
Media : Streaming + Download, Compact Disc (CD) + Digital Album
Piese:
- Belgian Romance (23:28)
- Another Wasteland (16:21)
- Een Elektronisch Winterlandschap (17:08)
- Radiant Der Lyriden (17:12)
Timp total 74:09
Muzicieni:
- Mario Schönwälder – synth-uri analog si digital
- Frank Rothe – synth-uri analog și digital
Gen : Școala Berlineză de Muzică ( SBM )
Piesele sunt compuse, mixate şi cântate de Frank Roth şi Mario Schönwälder.
Belgian Romance înregistrată live în 20 mai 2017 în cadrul Cosmic Nights Fesitival, Luchtfabriek, Heusden-Zolder, Belgia.
Een elektronisch Winterlandschap înregistrată live în 20 octombrie 2018, în cadrul E-Live Festival în The Upper Room, De Enck, Oirschot, Olanda.
Another Wasteland şi Radiant der Lyriden înregistrate în studioul The Room, Berlin, între 2017 şi 2019.
Masterizare audio şi mixaj: Frank Rothe.
Designul grafic: Stephan Knull.
Fotografia copertei: Angela Rothe şi Mario Schönwälder.
glosar:
bpm – beats per minute – bătăi pe minut, ritmul muzicii, viteza ei
synth – sintetizator
SBM – școala berlineză de muzică
pad – suntete de obicei suprapuse peste ritmuri, dar situate sub linia synth-ului, sunete continue, asemenea unor viori, dar evident că sunt o infinitate de variante.
Al cincilea album din serie. Celelalte fiind Filter-Kaffe 100, 101, 102 şi 103.
Mario Schönwälder este poate cel mai cunoscut şi cel mai bun muzician al şcolii actuale de muzică berlineză, în opinia mea. Cu începuturi de prin 1988, cu albume de studio şi din concerte, coalborand cu aproape toţi muzicienii din acest areal. Are câteva discuri fenomenale, în topul SBM: Sakrale Töne ( 1997 ), împreună cu Detlef Keller, seria Analog Overdose, începută în 2001, împreună cu Thomas Fanger etc.
Belgian Romance, prima piesă, este cea mai lungă de pe album şi are timp să se dezvolte, de la primele cinci minute de pad-uri şi drone, până la apariţia ritmului din bass şi cu esenţiala linie melodică a synth-ului, cu osc-ul în sinusoidală. Spre sfârşit întregeşte ritmul cu drum-uri mai răzleţe, pe care le pierde treptat, din volum. Another Wasteland este ceva mai dinamică decât precedenta, atât prin suprapunerea a două linii de bass şi creşterea bătăilor pe minut bpm-ului, cât şi prin aducerea în modernitate a liniei principale de muzică. Een Elektronisch Winterlandschap nu are ritm, este în linia lui Cyborg a lui Schulze şi în general, a primelor albume a celor de la Tangerine Dream ( până la Stratosfear). Ultima piesă, Radiant Der Lyriden, ne readuce pentru o perioadă în atmosfera SBM, fără nimic deosebit.
Consider că Another Wasteland este cea mai bună de pe album.
Un album unitar, dar nici pe departe la nivelul colaborărilor cu Keller sau Fanger.
