uite dovada!

Alan Moore este poate cel mai bun şi cunoscut scriitor al benzilor desenate, influenţând o multitudine de creatori şi schimbând pentru totdeauna traiectul acestui gen grafic. Din imaginaţia sa au ieşit la iveală Watchmen, V for Vendetta, Swamp Thing, From Hell și altele. După Watchmen s-a făcut în 2009, în regia lui Zack Snyder, un film foarte bun (atât din punct de vedere al scenariului, al regiei, cât şi al cinematografiei ), un serial în 2019 şi un serial de desene animate  în 2008.

Brian Bolland  este un ilustrator de benzi desenate britanic. Cunoscut mai ales pentru aportul adus la universul Judge Dredd, ce se desfăşoară în cadrul revistei săptămânale 2000 AD, începând cu anul 1977. Prin el benzile desenate britanice au ajuns în mâinile cititorilor americani, în apariţiile de la editura Detective Comics.

One bad day!

 

În The Killing Joke, cei doi construiesc un edificiu monumental, vizibil de departe şi care străluceşte în razele soarelui comics -urilor. Povestea este destul de scurtă şi încearcă să ofere o variantă a modului în care un om normal, cu familie, în urma unor întâmplări nefaste, ajunge să fie Jokerul, un personaj detestabil, cel mai mare duşman al lui Batman.

Varianta alb-negru aduce o nouă profunzime atmosferei poveştii, o viziune mai întunecată, plină de umbre colţuroase, cu treceri abrupte de la lumină la întuneric.
Planşele sunt aceleaşi, s-a lucrat pe materialul original. Pentru a trece la varianta alb-negru nu s-a trecut direct, prin anularea culorilor, prin conversia paletei coloristice într-una monocroma. Nu există gri în Batman Noir, foarte important. Atunci când desaturezi complet o fotografie, ceea ce rezultă este o suită de nuanţe de gri, alb şi negru. În funcţie de prelucrarea abordată se pot evidenţia anumite culori, altele pot deveni complet albe sau negre. Totul depinde de ce se afla în imagine. Aici toate culorile au fost desaturate, sau, cred eu, chiar au fost acoperite digital cu alb sau negru. De aceea, mai mult ca sigur că asupra planşelor s-a revenit în nenumărate rânduri, pentru fiecare culoare în parte.

Ideea unei ediţii alb-negru al volumului Batman : The Killing Joke nu-i rea. Dacă ar fi fost cu atenţie prelucrată. Nu s-a făcut decât să cureţe puţin digital planşele scanate şi să desatureze complet culorile. De ce zic asta? Sunt câteva locuri şi lucruri care au fost trecute cu vederea într-un mod de neconceput. Chiar pe a patra planşă Batman îl atinge pe mâini pe Jokerul aflat în arest, rămânând  cu o vopsea albă pe mănuşi. Jokerul adevărat are piele înălbită de la toxina în care a căzut, şi care, printre altele, i-a făcut şi părul verde. In varianta color, mănuşile albastre sunt mânjite cu pudră albă, vizibilă, şi care arată că Jokerul interogat nu-i decât un impostor. În Batman Noir mănuşile sunt albe iar pudră este şi ea… albă. Dacă cineva citeşte pe/ntru prima dată istoria aceasta nu va  înţelege absolut nimic din toată întâmplarea. Aici ar fi putut să lase mănuşile negre iar pudra albă. Înţeleg că au fost cam prinşi la mijloc de următoarea problemă: mănuşile lui Batman sunt închise, negre, pudra este albă, până acum totul este sub control,  dar ce faci când în caseta imediat următoare Batman îşi trece degetele peste obrazul falsului Joker dând la iveală culoarea mai închisă a pielii acestuia de sub stratul alb de machiaj? Trebuia să facă pielea neagră, nu? Hmmm… Aşa, cum au făcut nu se înţelege nimic.
O altă problemă de proporţii este aceea că în varianta color, pasajele de aduceri aminte, de flashback-uri, erau ele în sine deja alb-negru ( în ediţia Deluxe, aceste flashback-uri au o nuanţă slabă de sepia ). Aşa se vedea clar că nu sunt în prezent, ci doar memorii făcute să adauge substanţă poveştii. În Batman Noir nu există această evidenţiere, lucru care sporeşte confuzia cititorului. Mai sunt unele mici pasaje, dar nu aşa de importante ca acestea.

Batman Noir: The Killing Joke, nu aduce nimic nou, nu îmbogăţeşte cu nimic povestea.
Singurul merit este partea finală, o scurtă istorie intitulată Batman Noir: An innocent Guy, reluată din ediția Batman: The Killing Joke Deluxe. Acolo chiar autorul, sătul să facă numai bine, se hotărăşte să facă şi o faptă rea, cumplită, chiar mai presus decât aceea de a-l ucide pe Papa…

 

 

Why aren’t you laughing?

Because I’ve heard it before…