Schita scrisa special pentru revista Helion
de Kathleen Nakahoo
Athabaska, Alberta (Canada)
Preluare din HELION tipărit #5-6
Familia Kakawaku se plimba despuiată pe plaja mării Creeoty de pe planeta Ambigua, aproape pustie la ora aceea a dimineții. Cu toate acestea, Jmija, ieși din apă părăsindu-și ascunzătoarea și o salută pe Familia Kakawaku, agitându-și cu o bucurie nestăvilită tentaculele.
– Bună, Familia!
– Bună, Jmija! Familia își flutură și ea brațele, întorcându-i Jmijei salutul cu aceeași încântare a revederii.
Aldor, vânătorul de specii marine, apăru din senin. Cu o singură lovitură despică corpul Jmijei în două jumătăți și le așeză rapid într-o geantă frigorifică. O observă în ultima clipă pe Familia și-i făcu semn cu cleștele din vârful labei.
– Aldor, adorabilule! Tocmai pe Jmija…
– Datoria, se scuză Aldor, suflându-i în grabă un sărut Familiei din vârful cleștilor. La rândul său, Familia îi suflă un sărut lui Aldo din căușul palmei.
O pasăre Alpac se repezi brusc, ca o săgeată, din spatele unui nor de camuflaj, capturând-o pe Familia în mai puțin de două secunde cu ghearele ei metalice, ca într-o colivie. Puii păsării Alpac sesizară captura telepatic și fremătau deja, în așteptare, înnebuniți de foame în cuibul lor suspendat pe stânca de enail.
Familia nu-și făcu iluzii pentru ceea ce o aștepta. Era un film pe care-l văzuse de atâtea ori. Se decuplă de la realitatea imediată și își activă funcția sexuală. Începu să-și frece cu repeziciune clitorisul pentru a ajunge cât mai repede la un ultim orgasm. Culmea extazului și-al plăcerii se sincroniză perfect cu momentul în care puii păsării Alpac o sfârtecară cu clonțurile lor ca niște ghioage, înghițind-o pe nemestecate.
în românește de Adrian Kisner
Credit art: Kastep
