Karl Rove îl sfătuieşte pe noul preşedinte Bush să nu înceapă mai multe războaie de imagine, să ia seama la Orientul Îndepărtat, la topirea ghețarilor și la mișcările Rusiei. Bush deschide un câmp de imagine în forţă vrând să lase impresia că va negocia în draci cu China, Rusia și Iran. În proaspăt apăruta să carte “Atingerea”, tânărul scriitor Bogdan-Tudor Bucheru trimite către lumea largă, prin intermediul editurii Omnibooks din Satu Mare, o imagine de forţă care ar putea cuprinde eforturile lui Karl Rove. Bucheru afirmă în povestirea sa “Coca Cola Life” că “în prezent lucrurile sunt aranjate pentru cei orbi de către cei care văd curgerea timpului”. Sugestivă remarcă ce i se potriveşte perfect lui Karl Rove, tocmai acolo, peste ocean. Consilierul a simţit pericolul deschiderii de multiple fronturi căci timpul se scurge în viteză către campania din 2004 iar cărţile electorale se joacă dur în funcţie de mişcările Chinei şi Rusiei şi în funcţie de eurofractalizare şi de Orientul Mijlociu. Science Fiction dă unele dezlegări şi chei pentru lumea modernă astfel că lectura, neforţată, poate oferi delicii de reţea cu politicul aflat într-o mișcare turbulentă. Karl Rove poate descoperi ceea ce scriitorii de science fiction au descoperit de mult, multiplicările în cascadă.
Sentimentul tactil care guvernează cartea tânărului sefist Bogdan-Tudor Bucheru i-ar putea servi lui Karl Rove pentru a încălzi imaginea de forță de început, imagine care, date fiind evoluțiile asiatice, ar putea sfârși în derizoriu.
Văluririle lui Bogdan-Tudor Bucheru nu sunt mulţimi de puncte şi nici puncte singulare. Par a trece dincolo de punct, azvârlindu-ne în incertitudinea văluririi. Căci nu cumva valul este expresia Universului Vălurit? Nu acolo, pe fund, rămân lucrurile pironite în Imagini în timp ce, undeva, sus, într-o iluzorie geometrie, se fac şi se desfac esenţele? Mulţimile de puncte sunt, ce-i drept, tentante. Ar fi simplu şi fermecător să fie numai mulţimi de puncte legate unele de altele prin alte mulţimi de puncte, puzderie. Punctul ne face vulnerabili. Ai crede că ne micşorăm aruncându-ne într-un hău cu aparenţă de punct. Un fel de sorb magic în care statisticile noastre se frâng, se sfărâmă, se topesc într-o realitate virtuală imposibilă, nebănuibilă, inimaginabilă. Punctul ne place pentru că, iluzoriu, îl putem identifica. Sau cel puţin aşa ne amăgim. Pentru că e un punct chipurile esenţial, Big Bang-ul ne place, ne atrage, ne face să-l formatăm, să-l înjghebăm cumva în Istoria noastră. Avem o referinţă, un punct de referinţă. Suntem aninaţi de un fals Big Bang cu un fel de disperare, traversând crize existenţiale importante, devastatoare, ultimative. Dar poate că ar trebui să ne eliberăm. Universul e un Ocean de Ipostaze. Ipostazele par perverse, ne scapă înţelesului.
Dar Bogdan-Tudor Bucheru are curajul să oprească timpul în loc și să identifice, insurgent, pe acei care, neorbi fiind, încearcă, iluzoriu, să guverneze văluririle spațiu-timpului.
Credit art: Crouching bird – hidden dragon – Alex Ruiz
