Stau la o cafea pe terasă la Capșa cu Jules Verne și cu HG Wells. E cald. E un soare portocaliu. Bucureștiul lărmuiește alene. Jules Verne soarbe din ceașcă și-mi zice surâzând:

-Și zici că ai încurcat-o cu Robert David.

-Chiar așa, zic.

-E cam nasol, zice HG Wells, nu mă așteptam din partea ta.

-Adevărul e că trebuia să fii mai atent, zice Jules Verne. De fapt ai scris despre Turnurile gemene în timp ce tu credeai că scrii despre cealaltă carte a lui Robert David, Războiul lumilor paralele.

-Chiar așa, zic eu înroșindu-mă de rușine.

-Și acum vrei să dregi busuiocul, zice HG Wells. Adevărul e că Turnurile gemene, publicată la Omnibooks/Millennium, e o carte extrem de interesantă care pune în discuție imaginarul. Și asta în 2003! O să mă gândesc la ideile lui!

-Mă bucură opinia ta, HG Wells.

-Și mie îmi place, zice Jules Verne. Voi, în Viitor, vedeți lucrurile altfel. Imaginarul e un fel de personaj la Robert David. Dar tu cum îl vezi?

-Eu scriu anapoda și vălurit!

-Aha, zice HG Wells, iluminat. Trebuia să-mi dau seama de asta de cum ne-am așezat pe terasă. Deci ideea despre imaginar s-a schimbat în Viitor. Bravo vouă. Bravo lui Robert David. Înțeleg că personajele lui au ceva din realitatea vieții.

-Ăsta e un lucru foarte bun, zice Jules Verne.

-Cred și eu, apuc să zic. Robert David pune în discuție felul în care noi reinterpretăm realul, felul în care reconstruim realitatea.

-E posibil așa ceva? întreabă surprins Jules Verne.

-Sigur că e posibil dragul meu Jules Verne zice HG Wells privindu-și ceasul de buzunar, de argint. Cred că e timpul să ne urcăm în Mașina Timpului.

-Atât de puțin stați? am întrebat eu înfrigurat.

-Oh, suntem convinși că lucrurile s-au lămurit. Robert David e un scriitor inventiv din Viitor. Tu ai scris despre el încurcând cărțile. Citim și noi rubrica din revista Helion. Ne place de A. B., are șarm, e teribil. Iar tu să faci bine să caști ochii și să scrii la obiect, să nu mai încurci ficțiunile. Ai înțeles?

-Nu mai fac, promit. Mai veniți încoace?

-Cine știe. Umblăm hai-hui prin Timp. Sunt atât de multe lucruri extraordinare!

Mașina timpului apare dintr-un val de ceață. Motoarele ei duduie. Scoate un fum argintiu/liliachiu. E cald. E soare. Peste București cade o ninsoare albastră. Și eu mă întreb dacă Robert David o să citească povestea asta, să afle că am făcut corecția necesară, vai de capul meu!

Credit image: Scott Richard rich35211