Virtualitatea dă lovituri serioase economiei încă studiate în academii prăfuite alături de profesori desueţi, surzi la zgomotul războaielor. Economia războiului e în floare aşa cum sunt şi trandafirii fie ei roşii, albaştri sau galbeni. Ocultarea actelor războinice e cuvântul de ordine iar cine e optimist poate să se ducă liniştit la culcare pentru că vechile ideologii şi teorii economice sunt deja la muzeul naţiunilor aflate în colaps. Resursele şi nu religiozitatea vor patrona suflul războinicului. Înghiţite cu rapiditate, economiile Răsăritului îşi dau obştescul sfârşit în timp ce modelul economic occidental se apropie de glorioasa extincție. Economia virtuală se arată victorioasă dar războaiele şi complexităţile locale vor controla avântul sau declinul economic. Iar noi, împătimiții de science fiction? Ah, stăm călare pe tetrapozii de la capătul digului, spre Capul Midia. Frunzărim tot felul de cărțulii și ne controversăm, ne luăm la harță. În zare, Ray Bradbury aleargă de colo, colo cu un stingător de incendiu să mai salveze ce se mai poate salva. Municipalitatea a dat ordin să fie arse toate cărțile science fiction. Mama Filoni, zburând prin aer, stârnește tot felul de curenți de aer și zice că virtualitatea dă lovituri serioase economiei încă studiate în academii prăfuite alături de profesori desueţi, surzi la zgomotul războaielor. Alde Bumbescu, proaspăt sosit de la Komenduire, ne comunică sus și tare că neamțul, Makensenul, e gata, gata să ne scurteze de cap dacă vom mai avea neobrăzarea să nu aplaudăm intrarea trupelor nemțești în Timișoara, Iași și București. Cu Mașina timpului circulă prin întreaga ficțiune tot felul de personaje binecunoscute de la Batman și Superman la Pristanda și Moromete. În sfârșit, apare pe dig și domnul Alberes care vrea el să ne spună cum stă treaba cu romanul atomic. Dar stai, zic, musiu, că noi vorbeam despre science fiction. Bebe de la Arsenal zice că economia războiului e în floare aşa cum sunt şi trandafirii fie ei roşii, albaştri sau galbeni. Gustav Chitaristul ne propune în sfârșit un subiect de discuție serios, să vorbim despre scriitoarea Anamaria Borlan și despre cărțile ei publicate de editura Pavcon. Păi să vorbim că nu ne doare gura, zic eu cu jumătate de gură. Păi să vedem care e treaba cu timpul în cărțile scrie de Anamaria Borlan, zic și toată suflarea de pe dig, vălurită și văluritoare stă smirnă. Păi zi-ne, le zic și toți aplaudă în draci. Timpul e personaj fabulos la Anamaria Borlan, zic eu dar suflarea întreagă se dezumflă ca un balon căci așteptau cu toții să zic ceva mai miezos. Alberes mă ia la mișto și zice că ocultarea actelor războinice e cuvântul de ordine iar cine e optimist poate să se ducă liniştit la culcare pentru că vechile ideologii şi teorii economice sunt deja la muzeul naţiunilor aflate în colaps. Dar lumea samurailor despre care vorbește Anamaria Borlan în cărțile ei publicate la editura Pavcon nu este o lume a războiului, încerc eu să dreg busuiocul. Tocmai de aceea zic eu, pe un ton savant, Timpul e personaj la Anamaria Borlan. Bine, bine zice rapid Mama Filoni, făcând piruete prin aer, dacă stau bine și mă gândesc, Anamaria Borlan construiește un roman realist într-un roman de ficțiune, bravo, bravo, strigă Alberes în draci tot vorbind la mobil cu Umberto Eco. Care Umberto Eco face mișto de un oarecare enervat de ritmul lent al cărților scrise de Anamaria Borlan. Dar, zic eu, luându-mă-n seamă, ăsta e ritmul japonez, frate, ha, ha, ha! Umberto Eco vine și el pe dig, într-un suflet, îmi dă LIKE pe Facebook, bravo, domnule spune Umberto Eco, ai înțeles magia ficțiunii vălurite de Anamaria Borlan. Ei, na, Umberto, strig eu jovial, m-ai pus bine de tot cu suflarea sefistă, să vezi acum bumbăceală, scatolceală, invidioasă și periculoasă! Nu știu de unde apare Freud care ne zice plin de aplomb că economia virtuală se arată victorioasă dar războaiele şi complexităţile locale vor controla avântul sau declinul economic. Dar Anamaria Borlan vorbește despre asta căci spiritul samurailor renaște prin febra căutării sau prin febra traducerii unui jurnal care în economia lui… Jurnalul? Hei, strigă madam Calomfirescu, eu țin un jurnal, să-mi dai și mie să citesc romanul scris de Anamaria Borlan, poate prind vreo idee, ceva. Se lasă seara peste digul dinspre Capul Midia, ies delfinii să fluiere după gagici, iese și o meduză cețoasă care și ea citește cărțile scrise de Anamaria Borlan, de Lucian Ionică, Daniel Botgros, Ana-Maria Negrilă, Ana-Veronica Mircea, Florin Purluca, Daniel Timariu, Mircea Opriță, Stanislaw Lem, Heinlein, cam așa, se aprinde Farul din Alexandria…
Credit art: Alex Ruiz
