Încă din perioada construcţiei, apoi în cele două decenii petrecute pe mări şi oceane, iahtul Joyita şi-a câştigat reputaţia unei nave cu ghinion, confirmată de naufragiul final, în care douăzeci şi cinci de oameni au dispărut în condiţii neelucidate.

Roland West, magnat al cinematografiei hollywoodiene, a comandat un luxos vas de croazieră. Numele, Joyita, „micuţa bijuterie“ era inspirat de iubita sa, actriţa Jewel Carmen. Dacă idila s-a sfârşit înainte de lansarea la apă a navei, problemele abia au început.

Iahtul se afla în dana de montaj, când doi mecanici s-au accidentat grav, iar unul dintre dulgheri a căzut de pe vârful catargului, murind pe loc. În 1931, călătoria de inaugurare cu destinaţia Insula Catalina a fost întreruptă de un incendiu izbucnit în sala motoarelor. Focul a fost stins şi n-au existat victime, însă iahtul a trebuit remorcat până în cel mai apropiat port, iar reparaţiile aveau să dureze câteva săptămâni. Exasperat, Roland West a decis că era momentul să scape de Joyita.

 

Iahtul a fost vândut unei companii californiene, care l-a transformat în navă de croazieră. Erau zilele de glorie ale Hollywoodului, iar printre pasageri s-au aflat actori şi actriţe, scenarişti, regizori, producători. Afacerea a prosperat, până în ziua când Rita Mayer, o stea în plină ascensiune a anilor ’30, „s-a pierdut“ la bord. Un caz de dispariţie pe care nici poliţia, nici detectivii particulari angajaţi de studiourile MGM n-au izbutit vreodată să îl rezolve…

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vasul a fost rechiziţionat de marina militară. După câteva defecţiuni la motoare, survenite de obicei în mijlocul oceanului, şi o furtună care l-a avariat, aproape scufundându-l, amiralitatea l-a retras din serviciul activ, consemnându-l în port pentru o perioadă nedeterminată.

Chiar şi ancorată în doc, Joyita a continuat să facă probleme: un paznic de noapte ce dormea la bord a murit sufocat de fumul emis de motoarele care nu funcţionau, s-au produs o serie de incendii inexplicabile, iar în echipa ce făcea reparaţiile a izbucnit un conflict degenerat într-o încăierare cu cuţite, în care doi muncitori au fost omorâţi.

După război, marina a scos iahtul la vânzare la un preţ simbolic. Când l-a cumpărat pe câteva mii de dolari – luaţi pe credit – Adam Fulton credea că făcuse afacerea vieţii sale. Curând avea să afle cât de mult se înşela…

La 3 octombrie 1955, Joyita a ieşit încă o dată în larg, părăsind portul Apia din Samoa de Vest. După ce, luni întregi iahtul ruginise în port – datorită ordinului de sechestru pus de creditorii care îşi cereau banii înapoi – Fulton i-a convins să îl lase să scoată nava pe ocean într-o călătorie din al cărei profit să îşi plătească datoriile. Joyita transporta alimente şi medicamente de care locuitorii din Fakaoto, insulă situată la 200 mile nord, aveau disperată nevoie şi urma să se întoarcă cu o încărcătură de 70 tone din miez de cocos. În afara echipajului de şaisprezece marinari, la bord s-au urcat şi nouă pasageri. Apoi iahtul a ridicat ancora, pornind spre larg.

La 10 noiembrie, un cargou a descoperit o navă abandonată la 90 mile nord de Insulele Fiji. Joyita avea o înclinaţie de 55˚ la bord, catargul rupt şi pânzele sfâşiate, de parcă trecuse printr-o furtună cumplită – deşi în ultimele patruzeci de zile vremea fusese bună, iar apele de un calm nefiresc pentru acea perioadă a anului… Iahtul a fost remorcat până în portul Suva, unde s-au constatat o serie de ciudăţenii: radioul era sfărâmat cu lovituri de ciocan, jurnalul de bord lipsea, însă bagajele pasagerilor şi obiectele personale ale marinarilor rămăseseră neatinse. De catargul frânt atârnau steaguri de semnalizare, dispuse astfel încât să formeze literele WNQV – mesaj rămas de neînţeles pentru specialiştii în comunicaţii ai marinei… Bărcile de salvare erau toate la locul lor, iar în cabine nu s-a găsit nici un cadavru. Dacă nu părăsiseră vasul, ce se întâmplase cu cei douăzeci şi cinci de oameni de la bord?!