Două cuvinte mi-au atras atenția pe final de an 2018. Primul este unul vechi, mai bătrân decât omenirea, dacă este să ne luăm după Frans de Waal și ale lui studii din Bonobo și ateul, anume justiție, ales cuvântul anului de către dicționarul american Merriam-Webster. Desigur motivele care au dus la evidențierea acestui cuvânt sunt altele pentru ei decât ar putea fi pentru noi. Sau doar aparent. La urma urmei sinonimia dintre justiție, judecător și dreptate nu mai trebuie demonstrată în vreun fel. Oricare dintre noi am spus cel puțin o dată că judecătorii stabilesc dreptatea, sau că ne vom căuta dreptatea în justiție.

Dar realitățile zilelor noastre sunt de multe ori stranii și sensurile cuvintelor par a se schimba sub presiunea puternicilor zilei. De aceea acest cuvânt are mai mult decât un sens tehnic. Dreptatea se caută, tot ea se găsește. Ceea ce declanșează o mulțime de sensuri filosofice, alături de cele pur legale. Pentru că, nu-i așa? un justițial nu e totuna cu un justițiabil.

Al doilea este unul foarte nou, de maxim 10 ani, dar abia acum recunoscut oficial de către Cambridge Dictionary și anume nomofobia, un acronim pentru „no-mobile-phone phobia”. Nomofobie este anxietatea declanșată de despărțirea de telefonul mobil, sau de frica de a nu mai fi contactat pe telefon. Poate determina anxietate, modificări ale aparatului respirator, tremurat, transpiraţie, agitaţie, dezorientare, tahicardie.

Acest cuvânt a fost votat de un numeros public, având o concurență seriosă cu: „diferența de gen” – diferența dintre cum este tratat de (în) societate un bărbat față de o femeie, sau între ceea ce face un bărbat și o femeie; „ecocid” –  distrugerea mediului natural al unei zone, sau aducerea unor daune foarte mari; „fără platformă” – practica de a refuza cuiva posibilitatea de a-și face public ideile sau convingerile, deoarece credeți că aceste convingeri sunt periculoase sau inacceptabile.

Poate că există o legătură între cele două cuvinte, sau poate doar mi se pare mie, însă mai mult ca oricând, acest an, care tocmai ce s-a încheiat, a fost unul al căutărilor. Am căutat cu toții justiția, am sperat și sperăm să se facă dreptate pentru morții revoluției din 1989, pentru cei umiliți pe 10 august 2018, ca cei vinovați să plătească pentru crime, hoții, pentru bătaia de joc la care ne supun zi de zi. Pe de altă parte tocmai această nevoie de dreptate crează o alta, o sete absurdă de informație, de socializare. Marile mișcări sociale au acum loc prima dată prin rețele, o distopie până nu demult, receptată ca atare de conducerile politice, dar care crează comuniune între oameni aflați la sute de kilometri distanță. Tehnologia vine în sprijinul justiției, așa cum justiția trebuie să apere libertatea de acces la informație prin tehnologie.

Ne așteaptă vremuri interesante. La mulți ani!