Michael Chelsom din Exeter (Anglia) păstrează amintirea unei experienţe stranii, implicând-o pe stră­bunica sa. Familia Chelsom se mutase în 1810 în India, la Calcutta; după o sută de ani însă, lucrurile începuseră să nu mai meargă bine pentru privilegiaţii „radj“ (rezidenţi englezi născuţi în vechile familii din administraţia colonială, stabilite în India).

„Legea Curzon“ (16 octombrie 1905), care a îm­păr­ţit Bengalul în două provincii (mahomedană – est şi hindusă – vest) nu a făcut decât să intensifice tensiunile religioase. La crearea Ligii Musul­mane a lui Aga Khan, cealaltă tabără a răspuns cu propria orga­ni­za­ţie, Marea Uniune a Hinduşilor. Sir George Chelsom, care nu credea că mişcările sepa­ratiştilor îl vor afecta în vreun fel, nu a vrut să se întoarcă în Anglia (unde îşi trimi­sese singura fiică), nici măcar până la calmarea spiritelor.

Curând însă, tulburările de stradă s-au transformat în acţiuni îndreptate împo­triva britanicilor. Desprinsă în 1907 din Congresul Naţional Indian, gruparea naţionalistă radicală condusă de B. G. Tilak cerea alungarea „cotropitorilor albi“ şi pro­clamarea independenţei. Grupuri izolate de fanatici au incendiat proprietăţi engleze din Podişul Dekkan şi din marile oraşe. În septembrie 1907, numai în Calcutta au fost distruse zeci de clădiri.

Conacul Chelsom, ridicat în 1835, a ars până la temelii într-o noapte, iar Sir George, soţia sa şi trei servitori indigeni şi-au găsit sfârşitul în flăcări.

O săptămână mai târziu, o femeie indiană ce se aflase în slujba familiei Chelsom a predat autorităţilor engleze un cufăr ferecat. Ares­tată sub învinuirea de furt, acuzata şi-a afirmat nevinovăţia în toată peri­oada detenţiei şi a interogatoriului. Cufărul, sus­ţinea ea, îi fusese dat de Lady Anne pentru a-l trimite fiicei acesteia în Anglia. Posibil… dar nu la cinci zile după incendiu, când Anne Chelsom era moartă! Întrebată ce credea că îi încredinţase stăpâna ei, femeia a rostit un singur cuvânt: „Trecutul“.

Răspunsul, ca şi explicaţiile dinainte, nu i-au convins pe an­chetatori. Cadavrele soţilor Chelsom fu­se­seră identificate după obiectele găsite asu­pra lor. Ori slujitoarea minţea – dar de ce să-şi rişte libertatea ducând poliţiei ce furase?! – ori spunea adevărul, ceea ce complica şi mai mult lucrurile… Dacă Lady Anne scăpase, al cui era trupul carbonizat lângă cel al soţului ei? Şi, admiţând că trăia, unde dispăruse, de ce nu o mai văzuse nimeni?

Cum arestările stârneau întotdeauna valuri de pro­teste în Calcutta, autorităţile au consemnat nevero­simila declaraţie, lăsând-o pe femeie să plece. Cazul a fost clasat şi arhivat, iar cufărul trimis în Anglia fără a fi deschis.

„Înăuntru se aflau scrisori, jurnalul bunicii şi o cro­nică a neamului Chelsom, începută în 1214, cu naş­teri, căsătorii, înrudiri şi decese. Adică întreg trecutul nostru“, scria Michael Chelsom în „Exeter Times“.

Cufărul se află astăzi la muzeul oraşului, în sala ce adăposteşte „Colecţia Chelsom“, de artă, arme şi obiecte dintre anii 1240-1960. În mai 1999, la naş­te­rea primului său fiu, Michael Chelsom a adăugat câ­teva rânduri pe o pagină nouă din cronica familiei…

Acum două milenii şi jumătate, Budha (Siddhartha Gautama, 560-480 î.Hr.) compara curgerea vremii cu o roată de căruţă: fiecărui punct în care aceasta atinge pământul îi corespunde un acum. La fel ca la roata lui Budha, pentru un călător prin timp nu ar exista trecut sau viitor, ci doar noţiunea de simultaneitate a tu­turor evenimentelor. Astfel s-ar explica, poate, scurt-circuitele temporale, prin care personaje sau scene din trecut sunt proiectate în prezentul martorilor.