Ediția online de aprilie a Gazetei SF găzduiește patru povestiri:

  • Nu se poate fără sos, Victor Cilincă: Dacă în Zomba interacțiunea dintre oameni și extratereștri mi s-a părut amuzantă, în povestirea de față corelațiile sunt neverosimile. N-am gustat nici inserțiile culinare din text, nici amestecarea culturilor sau defazările intenționate care conduc spre un final artificial.
  • Noapte cu efemeride și Turn Eiffel, Aurel Cărășel: Doi prospectori întâlnesc pe suprafața Lunii o stranie civilizație ce-și trăiește dramele și apocalipsele periodice în obscuritatea abisurilor de praf. Ideea efemeridelor mi se pare originală, administrată oportun, cu ritm, vigoare, miză, însă nu am putut rezona cu deciziile de final. Mi-aș fi dorit o tensiune mai mare între cei doi martori nevăzuți și cred că o istorie minimă a celor două personaje umane ar fi ajutat la înțelegerea acțiunilor contrare misiunii acestora.
  • Picador își asumă riscul, Dănuț Ungureanu: Într-o galaxie îndepărtată, un erou își dorește fata sultanului. Pentru a-i cuceri mâna și inima trebuie să răspundă corect la trei întrebări, oricare eroare ducând la o glorioasă descăpățânare. Pentru succesul periculoasei misiuni, Picador se aliază cu un măgar sofisticat, Horațio și cu un roboțel telepat, Optimus. Asocierea este savurosă, decorurile și replicile devin luxuriante pe măsură ce ne imersăm într-un pitoresc univers space-opera. Cu toate acestea, textul funcționează în opinia mea numai în cheie alegorică, deși cred că o filtrare mai riguroasă a dialogurilor ar fi sporit verosimilitatea narațiunii. Chiar dacă prima parte a interacțiunii cu sultanul este administrată cu remarcabilă inteligență, rezolvarea buclelor logice în care personajele intră cu bună știință mi s-a părut facilă, de parcă însuși autorul s-a speriat de riscurile argumentative asumate de Picador. Miza textului scade pe final, atunci când nimeni nu mai este ceea ce pare, de la călău la fata pețită, un motiv în plus să mă raportez la această povestire doar din punct de vedere alegoric.
  • Close Encounters of the Third Kind, Mihail Toma: Un text prea scurt pentru a descrie oroarea întâlnirii unei entități malevolente. Subiectul uman supus îngrozirii este credibil, am putut empatiza cu reacțiile sale, însă scena contactului vizual se termină brusc, însoțită de apariția a încă două personaje a căror minimă creionare ar fi sporit, în opinia mea, efectul dramatic.