După ce în numărul 82 din Colecția Povestiri Științifico-Fantastice cititorii acesteia se putuseră delecta cu Două povestiri americane venite prin filiera sovietică (vezi articolul dedicat numărului 82 aici), iată că din numărul 83 (apărut pe 1 iulie 1958) iubitorii genului au avut parte de un roman românesc, este vorba despre O iubire din anul 41042.

Autorul, Crișan Făgerașu, era nimeni altul decât Sergiu Fărcășan, aflat atunci la debutul său în paginile Colecției.

O iubire din anul 41042 este o epopee prodigioasă, în care oamenii trăiesc 400 de ani, dar lucrează la prelungirea vieții pe termen nelimitat, umblă prin Galaxie cu viteze supraluminice, ajustează planetele pentru confortul lor și construiesc cea mai avansată societate umană – și ultima – și anume comunismul.

Trama romanului se poate enunța simplu: o navă străveche – Arca lui Noe – plecată să exploreze genunile spațiului cosmic prin anul 11000, se întoarce pe Pământ purtând la bord urmașii echipajului inițial. Pământul, transformat în parc, în loc de recreere și odihnă pentru oamenii muncii din acele vremuri, are mai degrabă un statut provincial, dar beneficiază de toate cuceririle tehnologice și științifice. Aplicând o extrapolare simplă și simplistă, asemănătoare cu regula de trei simplă aplicată fără discernământ, lucru propriu ideologiei de atunci, autorul își imaginează că oamenii din 41042 sunt cu toții niște savanți specializați în zeci de domenii. De aici apare și inadaptarea celor de pe Arca lui Noe la noile condiții sociale și de viață, care apar, prin contrast cu supraoamenii comuniști, ca niște troglodiți pitorești. În timp, se înfiripă și o poveste de dragoste între Ols, custodele Pământului din 41042 și Lu, o tânără provenită de pe Arcă.

Ca în multe alte texte științifico-fantastice din epocă, numele personajelor sunt monosilabice. N-am nici cea mai mică idee de ce autorii din anii 50 preferau să-și imagineze că numele oamenilor vor involua de o asemenea manieră. Ols, Lu, Pit, Tim, Mils și așa mai departe. O explicație ar trebui să existe, poate o veți descoperi voi.

Mai aflăm că, deși trecuseră 41042 de ani de la lansarea primului Sputnik – petrecută în octombrie 1957 –, omenirea se rezuma la a cita la nesfârșit din Marx, Engels și, eventual, Lenin. În plictiseala paradisului comunist nimănui nu îi mai arsese să dezvolte un sistem filozofic novator. Și le ce ar fi folosit atâta vreme cât cu trei paragrafe și două fraze din Anti-Dühring se putea soluționa cam orice problemă.

Oamenii din 41042 se îmbrăcau în raze, iar prin țesătura aceasta nuditatea își făcea loc cu coatele, stârnind sfiala și roșeața în obrajii feciorelnicei Lu, obișnuită cu alte cutume vestimentare.

Dar șocul cel mai mare este dat de mașinile care coordonau tot ce nu aveau oamenii chef să coordoneze și, în plus, aceleași mașini puteau vota atunci când era cazul. Firește, și oamenii votau și o făceau adesea, dar nu prin ridicarea mâinii cu carnet roșu, ci prin metode specifice epocii. Cum procesul de televot era probabil supervizat de omniprezentele mașini, orice tentativă de fraudă era exclusă. De altfel, oamenii din acel mileniu îndepărtat nici nu aveau conștiința înșelăciunii.

Imersarea autorului în știința viitorului atinge pe alocuri un ridicol deplin. Masa este confundată adesea cu greutatea, explicațiile cu privire la longevitate ar fi făcut să pălească de invidie orice savant sovietic pentru care genetica era o știință reacționară și imperialistă, ca să nu mai pomenesc de soluția propusă pentru depășirea vitezei luminii plecând de la un citat din Engels cu privire la mișcarea absolută. În fine, lista e lungă așa că vă las vouă plăcerea de a o completa dacă veți avea curiozitatea să citiți așa ceva.

Sigur că ghiveciul ideologic-științific al romanului este ușor de persiflat astăzi. Dar chiar de la prima publicare editorii au simțit nevoia să adauge o postfață (semnată de Imre Toth – cunoscut filosof și istoric al matematicii, născut în 1921 la Satu Mare) care să limpezească un pic prăpăstiile înșirate prin text.

Totuși, dincolo de slăbiciunile și fisurile romanului din care o mare parte erau datorate epocii, rămâne ceva, un lucru interesant. Textul are pe alocuri umor! E greu de asociat umorul cu o ședință de partid, totuși, privind de la o oarecare distanță textul, stau și mă întreb dacă nu cumva tușele groase cu care autorul zugrăvește lumea viitorului se constituie într-o subtilă satiră la adresa „visului de aur al omenirii: comunismul”.

Cu toate păcatele sale, romanul a fost tradus și publicat în Franța în trei (!) ediții: 1963, 2004 și 2007.

Din cele patru numere ale Colecției (83, 84, 85, 86) dedicate romanului, aflăm cu interes că SRSC (?) împreună cu „Muzeul tehnic al centrului de documentare tehnică al Ministerului Industriei Grele” în colaborare cu „Revista știință și tehnică” și cu Comitetul orășenesc UTM urma să fie organizată în lunile august și septembrie în patru duminici „Ora Științei și Tehnicii” la „Muzeul tehnic” din Parcul Libertății (astăzi Parcul Carol).

Imediat după postfața semnată de Imre Toth era afișat îndemnul ca vizitatorii orașului Constanța și ai stațiunilor Eforie – Vasile Roată (azi Eforie Sud), Techirghiol și Mamaia să folosească serviciile Cooperativei Higiena cu sediul în Constanța pe „Strada Răscoalei din 1907” la numărul 14. Cooperativa beneficia de „saloane de frizerie și coafură deservite de lucrători cu calificare superioară”. Tot în Constanța, Cooperativa „Drum nou” oferea „obiecte de artă cu specificul mării, cadouri și bibelouri, costume de baie și pălării de paie pentru plajă”.

În aceeași vreme, deșeurile de cupru se achiziționau la centrele ICM cu prețuri între 90 de bani și 6,30 lei pe kilogram, în funcție de calitate.

Ilustrația copertei aparține lui Dumitru Ionescu.


Prin proiectul O falie în timp scriitorul Marian Truță ne readuce în atenție revista Colecția Povestiri Științifico-Fantastice. Prin bogăția de informații, conexiunile cu politica vremii și, implicit, restricțiile sau presiunile exercitate asupra scriitorilor, aceste articole ies din șablonul unor simple recenzii.

Proiectul se derulează prin intermediul revistelor online Gazeta SF și Helion Online.

Oricine poate scrie pe Helion Online. Mult succes!