Pe Terra aterizează un artefact extraterestru, care este și un portal între lumile controlate de o rasa de viață artificială, numită Achaia, mult mai evoluată tehnologic și cu „mai puțină grijă” pentru viața organică, primitivă, ca să ne exprimăm diplomatic.
SUA lansează o navă, „Salvare”, cu nume italiano-român, în căutarea originii acestei rase, pentru a afla ce vor de la noi.
Nava are cele mai briliante minți ale lor, care vor afla și care e punctul slab al corpurilor lor de suport, aparent indestructibil, pentru a-i ține la distanță respectabilă de noi.
Dar descoperă și că pacea oferită de ei este de tip roman, de a cuceri sau a distruge tot ce le stă în putere.
Cum vor salva ei lumea, cum se vor salva pe ei dintr-o misiune cu puține șanse de supraviețuire, la o distanță la care nu a mai ajuns nici un om, cu comunicațiile întrerupte și ajutorul înșelător al unei civilizații conștientă de avansul ei tehnologic, cu aroganța celor superiori?
Paralelele la puterea politică actuală au o rezolvare aparent umanitară, din păcate e tot în acvelași stil de pax romana, când doar armele hotărăsc cine impune pacea.
Nu putem depăși tiparele de gândire în care puterea își caută soluțiile? Nu putem depăși coordonatele politice între care se toarnă filmele și formulele comerciale, pline deja de locuri comune și melodramă artificială?
