Artist: Terry Riley
Album: A Rainbow in Curved Air (1969) CBS Records
Nota: 9.5/10
Dacă ai ascultat vreodată începutul piesei Baba O’Riley și te-ai întrebat cum ar suna acel moment dacă s-ar dilata la infinit și ar pleca într-o călătorie spirituală în India, răspunsul este acest album. Terry Riley nu a creat aici doar muzică, ci un spațiu fizic în care mintea ta se poate plimba.
Fața A: A Rainbow in Curved Air
Prima jumătate a albumului este, în esență, sunetul optimismului pur. Ceea ce frapează imediat nu este doar repetiția (marca minimalismului), ci viteza. Riley construiește straturi de orgă electrică și clavecin care se împletesc într-un dans frenetic, aproape matematic, dar care nu sună niciodată rece. Este fascinant cum, fără tobe tradiționale, doar cu percuții subtile precum darbuka și tamburina, piesa are un ritm fantastic. E ca și cum ai privi un caleidoscop sonor: modelele se schimbă imperceptibil, iar tu te trezești purtat dintr-o stare de transă într-o explozie de culori tonale. Nu e muzică de relaxare, e muzică de activare a creierului.
Fața B: Poppy Nogood and the Phantom Band
Aici, Riley schimbă complet registrul. Trecem de la lumina strălucitoare a amiezii la o noapte mistică. „Banda fantomă” (The Phantom Band) este de fapt ecoul creat de buclele de bandă magnetică. Saxofonul sopran al lui Riley nu cântă o melodie, ci pictează forme în aer. Această parte este mult mai grea. Este viscerală, uneori chiar claustrofobică, evocând o ceremonie antică desfășurată într-un viitor fantastic. Dacă prima parte este despre structură, a doua este despre textură și respirație. Deși poate părea mai puțin accesibilă la prima audiție, ea oferă adâncimea necesară pentru a echilibra albumul, transformându-l dintr-un experiment tehnic într-o operă completă.
„A Rainbow in Curved Air” nu a îmbătrânit. De fapt, în era noastră digitală, dominată de bucle (loops) și muzică electronică, pare mai relevant ca oricând. Este un document vital care ne arată momentul exact în care muzica clasică, jazz-ul și tehnologia s-au întâlnit și au decis să ignore toate regulile. Un album esențial. Este acea stare pe care nu o uiți niciodată, poate în decursul anilor este îngropată de alte audiții, de alte stări, dar ea revine în forță și le acoperă pe toate celelalte rapid.
