Foto: universetoday.com

Astrobiologii consideră că, dacă viața se găsește în altă parte a Sistemului nostru Solar, este probabil de natură simplă (microbiană). În prezent, majoritatea eforturilor astrobiologilor se concentrează pe Marte, dar în următorii ani vor fi trimise mai multe misiuni în Sistemul Solar exterior pentru a căuta posibile semne de viață în interiorul lunii înghețate a lui Jupiter, Europa. Timp de decenii, oamenii de știință au emis teoria că viața ar putea exista sub suprafața Lunii în jurul fantelor hidrotermale situate la limita dintre nucleu și manta. Căutarea posibilelor dovezi ale acestei vieți este scopul misiunii JUpiter ICy moons Explorer (JUICE) a ESA și al misiunii Europa Clipper a NASA, care se află în prezent în drum spre sistemul Jupiter.

Pe baza bacteriilor fosilizate găsite în jurul fantelor din adâncurile mării, se crede că activitatea hidrotermală a jucat un rol cheie în apariția vieții acum aproximativ 4 miliarde de ani. NASA a acordat recent un premiu de peste 600000 de dolari unui cercetător în microbiologie de la Universitatea din Massachusetts Amherst, iar cu fondurile obținute din acest premiu cercetătorului îi revine misiunea de a realiza un studiu de trei ani asupra microbilor care trăiesc în jurul fisurilor vulcanice de pe fundul oceanului. Studiu își propune să ajute oamenii de știință să prezică cum ar putea arăta viața microbiană din interiorul Europei, anticipând ceea ce ar putea descoperi misiuni precum JUICE și Europa Clipper.

Oamenii de știință au primit primele indicii despre un posibil ocean lichid sub exteriorul înghețat al Europei atunci când sondele Voyager 1 și 2 au trecut prin sistem în 1979. De atunci, observațiile efectuate de mai multe misiuni robotice și de Telescopul Spațial Hubble au confirmat prezența activității „penelor de fum” pe suprafața lunii. Similar cu Enceladus, luna lui Saturn, și alte „lumi oceanice” din Sistemul Solar, aceste pene sunt rezultatul „criovulcanismului”, un proces geologic în care substanțele volatile (precum apa, metanul și amoniacul) erup de la suprafața unui corp, mai degrabă decât de la rocă topită.

Cu siguranță că, oceanul interior al Europei va fi diferit de cel al Terrei în multe privințe, datorită chimiei, dimensiunii și gravitației diferite a Lunii (aproximativ 13,5% din cea a Pământului), ceea ce înseamnă, în esență, că, deși viața din interiorul Europei va avea unele lucruri în comun cu extremofilele de aici, pe Terra, nu vor fi exact la fel. Pe Terra, tipul de extremofile pe care microbiologii le studiază descompun hidrogenul pentru a-și obține energia folosind enzime speciale numite hidrogenaze. Aceste enzime sunt de multe tipuri care funcționează în moduri diferite și pot avea funcții diferite în diferite tipuri de celule. Drept urmare, organismele care se află doar pe seturi diferite de hidrogenaze pot să nu semene între ele sau să nu funcționeze în același mod.

În plus, se știe că fierul, sulful și carbonul eliberate de orificiile hidrotermale ale Pământului se leagă de hidrogen pentru a genera energie. Dar oamenii de știință nu sunt siguri cum funcționează aceste procese biologic, deoarece cantitățile de hidrogen implicate variază.

De mult timp, interesul fundamental al oamenilor de știință se referă la descoperirea vieții dincolo de planeta noastră și cum ar funcționa acea viață. Este incitant faptul că răspunsul la secret ar putea fi aici, pe propria noastră planetă, iar pentru a afla acest secret, oamenilor de știință le-ar reveni misiunea să descopere diferitele procese chimice pe care viața microbiană de pe Europa le-ar putea folosi pentru a crea energie. Diferite substanțe chimice ar putea crea tipuri foarte diferite de microbi. Întreaga cercetare va avea ca scop determinarea modului în care diferitele procese chimice contribuie la fiziologia unui organism.