„La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu. Cuvântul a fost cu Dumnezeu la început. Prin el toate au fost făcute; fără el nu s-a făcut nimic din ceea ce a fost făcut”. Noul testament (Ioan 1:1-3)
Există o teorie concurentă la citatul de adineaori. Și anume, teoria Big Bang, modelul acceptat de forurile academice și științifice din ziua de azi, teorie care ne asigură, fără niște argumente solide că, acum 13.787 miliarde de ani (sau, mai nou, 26.7 miliarde de ani), universul a fost creat din nimic, printr-o explozie a nimicului, după care, imediat, ar fi urmat o umflare exponențială a nimicului cu o viteză superluminică, acest imediat însemnând 10-32 (sau, după alte opinii, 10-37 secunde!!). Nu știu dacă cineva își poate imagina sau înțelege o astfel de fracțiune a secundei…
Desigur că, în momentul apariției sale, universul creat din nimic conținea cam toată energia și materia pe care azi le calculăm pe baza unor modele matematice sau simulări pe calculator. În niciun caz nu le așezăm pe cântar. Prin estimări făcute pe baza altor estimări, masa totală a universului vizibil ar fi de 1.45×1053 kg! Jumătate din această masa n-a putut fi niciodată localizată, dar hei, asta nu înseamnă și nu ne împiedecă să credem că nu există! Nu intru în detalii. Ceea ce mi se pare comic e faptul că nimicul devine un concept greu de gestionat și digerat atât din punct de vedere filosofic cât și științific; „nimic” însemnând „absența a ceva”. A crea ceva din absența a ceva, pare, sau ține de hocus-pocus și implică faptul că dacă ceva poate fi creat din nimic atunci nimicul nu mai e absența a ceva ci, dimpotrivă, va conține acel ceva. Și nu cred că e vorba de un paradox, mai degrabă lipsa unei coerențe și a unei logici elementare chiar dacă, sau în ciuda faptului că somități din lumea științei, extrem de vocale, sau din ce în ce mai mai vocale, teoretizează tot felul de idei fără nicio predicție în lumea reală, în lumea fizicii bazate pe măsurători precise și experimente repetabile.
Întorcându-ne la cele 3 versete din Evanghelia lui Ioan, acestea par, prin comparație, mai plauzibile, eventual, în a încerca explicarea nașterii universului și a descrie starea de preunivers raportându-se la Cuvânt (aici, cuvântul având sens de conștiință sau informație).
Nu e vorba de o poziționare a mea în favoarea unui concept sau celălalt și care sunt, dealfel, compatibile între ele. Ci de interpretare muzicală. În una din lucrările mele (Fluctuații quantice), am redat ideea de „Big Bang”, ca parte a unui ciclu de idei muzicale numit Singularități. Apropo de singularități, una din definițiile singularității în limba română ar fi: bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă.
Piesa muzicală de azi, In the beginning was the word (La început a fost Cuvântul), a fost prezentată în primă audiție la Convenția Romcon de la Bușteni din aprilie, anul acesta, și încearcă să exprime versiunea evanghelistului Ioan asupra genezei universului și starea de dinainte de nașterea sa dintr-o perspectivă sau, mai bine zis, printr-o abordare și translatare muzicală.