Primă audiție
Tonalitate: Do major, Măsura 4/4, Tempo:110 bpm
Durată: 6 minute 10 secunde
Paul Atreides, fiul ducelui Leto Atreides și al doamnei Jessica, este moștenitorul Casei Atreides, o familie aristocratică care conduce planeta Caladan. Jessica, sau Lady Jessica, mama lui Paul, deși concubină a ducelui, face parte din grupul politic feminin Bene Gesserit, fiind o cheie importantă în programul acestuia de reproducere.
Mai târziu, Paul Atreides va fi cunoscut ca Paul Muad’Dib, personajul principal din primele două romane ale seriei Dune: Dune, 1965 și Dune Messiah, 1969 (revenenind sub numele The Preacher în Children of Dune, 1976), – un personaj mai mult sau mai puțin fictiv – și spun acest lucru pentru că sunt curente în filosofie, dar și în psihologie, care suțin că mintea omului poate modela și schimba realitatea. Câțiva entuziaști ai acestui curent merg și mai departe afirmând că, tot ceea ce omul își imaginează, fie s-a petrecut, fie se va petrece, chiar dacă (sau mai ales), într-un univers paralel – închid parantezele.
Această piesă muzicală nu este, însă, despre Paul Atreides, așa cum poate unii v-ați fi așteptat, ci despre Preston Atreides, între cei doi existând o legătură fină, subtilă, asemănarea de nume nefiind întâmplătoare, coincidențele neexistând în realitatea fizică după unii sau după alții. „Coincidența este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim” susține, încă din titlu, cartea Gloriei Loring (apărută în 2012), o superbă metaforă, s-o recunoaștem, dacă nu mai mult decât atât.
Mergând pe această linie aș putea să afirm că, printr-o coincidență, Preston Atreides este nepotul meu direct (după fiu). Dar nici eu nu cred în coincidențe, credința mea nesprijinindu-se atâta pe religie sau filosofie cât, mai degrabă, pe știință (în sensul în care definim știința prin faptul de a fi informat, prin cunoaștere). De aceea, Preston Atreides chiar este nepotul meu, are 4 ani acum, iar aceast cântec i l-am scris în ziua în care s-a născut.
Ideea de la care pornește piesa muzicală, dincolo de cea evidentă de multivers, este de miracol al vieții, procesul nașterii unui organism nou, unic, biologic (un univers în sine după toate canoanele științei), prin contopirea a două pachete de instrucțiuni informatice.
Muzica începe cu momentul fuzionării celor două molecule ADN, rezultând o celulă vie ce se va multiplica cu rapiditate până va ajunge la stadiul de embrion. Embrion care, la rândul lui, va evolua prin scheme și mecanisme biologice încă neînțelese în profunzime, la stadiul de făt înăuntrul universului său maternal din care va fi expulzat, în cele din urmă, într-o lume fizică, cea pe care o percepem cu toții și pe care o numim realitate, alături (ca să nu mai repet paralel) de alte organisme biologice de care, pe parcursul vieții, se va ciocni și va interacționa, va schimba cunoștințe, emoții, gânduri, va lua decizii iar, mai târziu, în procesul complex de creație al vieții, își va perpetua propiul său pachet de instrucțiuni genetice.
Cântecul se termină într-o notă eroică și cumva optimistă, ticăitul ceasului intern se oprește în timp ce, Preston Atreides, trece dintr-un univers în altul.
*
This song is not about Paul Atreides, very well-known character from Frank Herbert’s sci-fi novel Dune, but Preston Atreides, my grandson, 4 years old now, to whom I wrote this song on the very day he was born.
The idea is about the beginning of a new world, a new universe, a new biologic individual, that will come into existence initiated by two DNA molecules fusing together.
Paul Atreides Preston Atreides
