Foto: universetoday.com

Ghețarii de sare sunt un fenomen rar pe Terra, dar au fost observați în zone precum Munții Zagros din Iran. Existența anumitor compuși de sare, pe Terra, în ceea ce altfel ar fi locații neospitaliere, a dat vieții un punct de sprijin.

Vorbim, deseori, despre „Zonele Goldilock” din jurul stelelor, distanța la care poate exista apa lichidă și, prin urmare, aici ar exista potențial de viață. Cu toate acestea, descoperirea volatilelor subterane (care s-ar fi evaporat de obicei în spațiu) sugerează că adâncimea este, de asemenea, un criteriu cheie pentru un mediu primitor.

Suprafața lui Mercur pare inospitalieră vieții, dar poate că viața se poate găsi sau prinde sub pământul acestei planete. Poate că, acest lucru pare exagerat, dar adaugă o dimensiune interesantă dezbaterii despre adecvarea planetei pentru viață.

Despre Mercur se știe că este, din sistemul nostru solar, planeta cea mai apropiată de Soare, dar, cu toate acestea, ea nu este cea mai fierbinte planetă din sistemul nostru solar. Aceasta se datorează faptului că, Mercur nu are atmosferă, astfel că, nu reține bine căldura.

Cercetătorii au acordat de-a lungul timpului multă atenție în a studia planeta Mercur și geologia sa complexă de suprafață, însă, de puțin timp, o lucrare a adus multe răsturnări în cele cunoscute până acum despre această planetă.

O echipă a oamenilor de știință de la Institutul de Științe Planetare (P.S.I.) a anunțat că ar fi găsit dovezi că pe Mercur ar fi existat odată ghețari… de sare.

Acești ghețari mercurieni (care sunt alcătuiți mai degrabă din sare decât din gheață de apă cu care suntem familiarizați pe Terra) se crede că s-au format sub crustă în Straturi Bogate Volatile (V.R.L), iar mai târziu, acești ghețarii au fost expuși impactului asteroizilor.

Echipa oamenilor de știință a continuat cercetarea, sugerând procese de formare pentru acești ghețari de sare și terenul haotic pentru care Mercur este bine cunoscut și au explicat formarea V.R.L.. Ei au studiat regiunea Borealis Chaos de lângă polul nord al lui Mercur, o regiune bogată în teren haotic. Impactul asteroizilor aproape că a distrus craterele din această regiune, multe datând din primele zile ale formării planetei. Sub acest strat se află un crater vechi care a fost descoperit prin analiza câmpurilor gravitaționale localizate. Amplasarea celor două straturi sugerează probabil că V.R.L.-urile s-ar putea dezvolta într-un fel deasupra unui teren deja solid.

„Teoriile anterioare sugerează diferitele straturi formate prin diferențierea mantalei, unde mineralele se separă în straturi, dar acum apare o nouă teorie. Se pare că dovezile indică un fel de eveniment global, poate chiar de la prăbușirea atmosferei fierbinți trecătoare a lui Mercur la scurt timp după formarea planetei. O teorie alternativă sugerează că evadarea gazului vulcanic poate crea temporar bazine de apă sau abur dens, foarte sărat, care ar fi putut depune sare. Cantități semnificative de apă s-ar fi pierdut rapid în spațiu, în timp ce unele ar fi putut fi prinse în minerale, lăsând în urmă un strat bogat de argilă și sare”, se arată într-un articol, referitor la acest subiect, în revista on-line universetoday.com.

Descoperirea ghețarilor de sare pe Mercur este una dintre descoperirile care fascinează știința și aprinde noi făclii ale imaginației oamenilor de știință, impactul acestei descoperiri fiind unul legat de zonele cu potențial locuibil de pe Mercur, sau, în condițiile în care se va realiza o descoperire identică și pe alte planete, pentru orice altă planetă.