Atomii noștri, cu siguranță, provin din aceeași stea,
Altfel cum ar fi posibil
Să ne atragem așa?!
Conform principiului superpoziției,
atunci când tu râzi,
Rad și eu, soarelui și vieții,
vezi cum mă luminezi?
Atunci când eu tac
Și mă inundă o mare de tristețe,
Te înnegurezi și tu,
Dar porți o mască de politețe.
Nu încerca, te rog,
Să fi altul decât
Un om simplu, un om
Cum simți tu că ești, atât!
Indiferent cum ai fi,
Uită-te la mine, privește -mă,
Ceea ce ești, voi simți,
Sunt particula ta geamănă.
Nu mima fericirea,
Ce sens ar mai avea?
Conținem infinitul,
Ne trăim dragostea.
Când tu o pierzi, o pierd și eu.
Când tu te-ascunzi, dispar și eu.
Știu că uneori ți-e greu
Să fi in centrul universului meu.
Dar asta ne e soarta,
Noi ne-am atras de când
Eram atomi de hidrogen,
In soarele arzând.
