Un obicei foarte vechi în România este Lăsata secului sau bârzăul în Banatul de Munte. Cu şapte săptămâni înaintea postului de Paşti, se sărbătoreşte aşa numitul bârzău. Sărbătoarea în preponderent păgână, are rol în călăuzire, chemare şi celebrare a morţilor.
Astfel, după ce dimineaţa se face mâncare tradiţională bănăţeană şi după ce se mănâncă prânzul, bătrânele satului încep să „numească” adică să dea de pomană morţilor casei. Pomana / mâncarea sfinţită, este împărţită vecinilor sau neamurilor şi apoi se merge la cimitir. În perioada interbelică şi chiar mai înainte, bătrânele mergeau, în două momente diferite: dimineaţa când se trezeau şi seara, la asfinţitul soarelui. Tot seara, în asfinţit, are loc ritualul pe care sătenii îl numesc bârzău. Adică, oamenii din casă, merg în grădină şi fac un foc măreţ din snopi de tulei şi fân.
Acest lucru reprezenta făclia / lumina unde morţii familiei puteau să se întoarcă şi „să se mai încălzască o ţâră”. Momentul este unul magic, se creează o punte între vii şi morţi printr-un flamen, la origini, primordial. Fiecare membru al familiei trebuie să scrijelească în foc, cel puţin odată, pentru a se conecta cu sufletele celor decedaţi.
Sărbătoare arhetipală, aceasta deţine funcţii apotropaice, ea arată apartenenţa noului popor, de lumea veche, ocultă. În satul de cercetare: Zorlenţu-Mare, la nivel de uliţe, vecinii se adună, seara şi fac un foc uriaş, care are rol social; unde, oamenii încep să depane amintiri sau să discute despre problemele satului. Tot aici, sătenii se întrec în cântat şi jucat, iar tinerii juni îşi pot găsi ușor aleasa.
Focurile erau deseori făcute în cruce de drum, atât pentru a aduna laolaltă sufletele celor decedaţi, cât şi pentru a îndepărta spiritele rele din sat. Ca orice ritual, şi acesta este însoţit de o formulă magică, cu rol conjurator; la facerea focului, oamenii din casă strigă cu putere „Viva-i”, strigăt care aşteaptă ca răspuns un alt „viva-i” de la familiile învecinate. Această acţiune funcţiona şi pe post de competiţie între vecini, uliţe sau chiar sate, sărbătoarea devenind profund legată de satul tradiţional românesc, bănăţean.
~Fragment din: Strigoii in Banatul de Munte