Inspirată din celebra nuvelă scrisă de Aldous Huxley, seria realizată de corporație efectuează o actualizare a tratării subiectului distopiei-utopiei sociale, actualizat la provocarea actuală a Inteligenței Artificiale în raport cu atitudinile umane.
Muzica și coloana sonoră sunt grozave, influența lui Hans Zimmer este evidentă…
Un grup de cercetători creează o insulă izolată, Noua Londră, unde cei ce trăiesc acolo sunt condiționați de la nașterea lor (după o creștere în incubatoare artificiale), educați prin conexiune cerebrală, pentru a ocupa un loc determinat în ierarhia socială foarte strictă.
O rebeliune violentă izbucnește într-o vizită a aristocraților în „lumea sălbatică” iar Lenina și Bernard sunt salvați de Sălbaticul John, demarând astfel o expunere a fiecărei lumi, una față de cealaltă și ceea ce ar putea fi fie o privire comică, fie sumbru edificatoare asupra a ceea ce înțelegem noi prin fericire, societate sau umanitate, dar în principal ajunge să fie o lume a dorințelor primitive satisfăcute. Inclusiv, apariția actriței Demi Moore, interpretând o mamă îmbrăcată în neglije aproape tot rolul, aproape tot timpul beată, abandonată de tatăl copilului, dar având un rol izbăvitor prin sacrificiul ei în final. Seamănă cu Independence Day, nu-i așa?
In timpul episoadelor avem timp să medităm asupra omului și societății, să ne punem întrebări. Poate fi fericită o umanitate controlată strict prin genetică, condiționare educativă, supraveghere totală și egalizare, fără emoții, cu monogamia interzisă, cu sexualitatea exacerbată (un jurnal subtitra viziunea aceasta cu ironia „Brave Nude World”), drogată cu pastile la cel mai mic semn de instabilitate?
Ce este fericirea?
Față de alternativele: „lume sălbatică” liberă , și cea controlată, fără griji, îndestulătoare, voi ce alegeți?
