PROLOG

 

 

La început era Codul, şi cifrele erau Codul, şi Codul era Unul – BiblIA 1.1

 

– Doare?

Un uşor clătinat al capului îi dădu răspunsul pe care-l ştia deja. Evident că nu durea, doar mai făcuseră asta de atâtea ori, însă Harv nu se putea abate de la protocoalele adânc înrădăcinate în el, nici măcar pentru o secundă, prin urmare fiecare nouă sesiune de extragere aducea cu sine întrebarea pe care abia o rostise. La fel cum aducea, invariabil, şi răspunsul negativ pe care-l primise.

Continuă să-şi facă de lucru cu dispozitivul aşezat deja pe creştetul capului femeii. Casca neurală arăta precum o încrucişare între o calotă netedă de silgel decupat dintr-un manual de anatomie umană şi un arici, materialul mulându-se instantaneu pe forma craniului, în vreme ce tijele apăsau uşor fiecare centru nervos de care era nevoie pentru extracţie. Micile puncte luminoase din extremitatea fiecărei tije neurale începură să se aprindă rând pe rând, luându-şi energia necesară de la activitatea bioelectrică a creierului.

– Încă puţin, Nat.

În câteva secunde, reţeaua neurală a căştii era pe deplin activată, extracţia putând începe. Fireşte, pentru ca rezultatul să fie cât mai fidel cu putinţă, era nevoie ca subiectul supus extracţiei să fie pe deplin relaxat, să atingă acea stare mentală de calm în interiorul căreia fiecare frântură de memorie era transformată într-o imagine clară a unui eveniment din trecut, sau într-un sentiment identic cu cel ce fusese trăit înainte vreme. Orice interferenţă, interioară sau exterioară, afecta în mod iremediabil extracţia.

Din fericire, Harv avea şi mijloacele necesare pentru a preîntâmpina astfel de accidente. Mica pastilă de un gălbui şters ce avea rol de potenţiator adăstă doar pentru o clipă în mâna lui, fiind rapid înşfăcată şi înghiţită de femeia ce-l privea cu ochi deja întorşi spre interior. Pentru a nu ştia câta oară, se întrebă dacă bătrâna Natalie continua să se supună extracţiilor pentru a-şi retrăi trecutul, ori pentru faptul că pastilele pe care i le dădea aveau şi un uşor rol narcotic.

Pe de altă parte, nici nu mai avea nimic de pierdut. Natalie era, conform celor ştiute de el, iar el se putea considera expert în materie, ultima fiinţă umană de pe Pământ, prin urmare nu mai avea nimic mai bun de făcut decât să se întoarcă în trecut, într-o perioadă a vieţii ei în care încă era înconjurată de semeni, de râsete, de tumultul zgomotos al vieţii omului. Acum, nu mai era nimeni în jurul ei; nu mai erau copii, nu mai erau părinţi, nu mai erau… oameni.

– Gata!

Unul dintre porturile interne de procesare a neuroinformaţiilor îi arătă că extracţia decurgea bine. Dacă ar fi putut spune aşa ceva, dacă ar fi putut folosi într-un sens cât de cât propriu termeni pe care, în esenţă, nu îi cunoştea decât la nivel teoretic, întrucât nu îi simţise niciodată, ar fi spus că acel sentiment pe care îl extrăgea din memoria femeii era unul dintre cele mai intense pe care le întâlnise. Ştia deja cu certitudine că, la momentul la care urma să-l vândă, cumpărătorul sau cumpărătorii aveau să fie imersaţi pe deplin.

De fapt, asta făcea ca Harv să fie cel mai bun traficant de trăiri umane din întreg Imperiul. Diferenţa dintre extracţiile sale şi orice altceva exista pe piaţă era diferenţa dintre veritabil şi sintetic, dintre adevărat şi fals, dintre real şi simulat, şi orice IA care-şi dorea să experimenteze cu adevărat umanul ajungea, mai devreme sau mai târziu, să-l contacteze via dark web. Nu ducea niciodată lipsă de comenzi.

Ideea de geniu pe care o avusese, cu multă vreme în urmă, fusese să adăpostească oameni. Într-o epocă în care omul se avântase iremediabil pe calea către extincţie, Harv se gândise că, la un moment dat, civilizaţia IA va dori să-şi cunoască trecutul mai bine, va dori să-şi cunoască începuturile şi, la drept vorbind, creatorul. Or, asta însemna că, la un moment dat, civilizaţia IA va dori să cunoască totul despre om, de la artefactele acestuia până la sentimentele lui.

Acea idee se dovedise a fi salvatoare de-a lungul timpului, măsurat în mai multe vieţi omeneşti. Harv nu fusese de la bun început traficant de sentimente, dimpotrivă, la momentul la care se hotărâse să adăpostească oameni, încălcând astfel edictele imperiale care interziceau interacţiunea între cele două specii, Sapiens şi Roboticus, nici măcar nu se gândise la posibilitatea de a-şi câştiga existenţa cu aşa ceva. Pur şi simplu acţionase, cumva ştiuse că oamenii aveau nevoie de el, şi că el va avea nevoie de oameni.

Fireşte, nu putuse ascunde mulţi, riscurile pe care şi le asumase erau oricum prea mari. Dacă s-ar fi hazardat să folosească termeni ce acum căzuseră în uitare, poate c-ar fi putut spune că salvase de la pieire imediată o gintă, cel mult un trib de oameni, nici acela prea numeros, câteva sute de suflete cărora le găsise adapost şi le oferise mijloace de trai aflate mult dincolo de limita posibilităţilor omului în Imperiul IA. Spre deosebire de ceilalţi Sapiens, ce dispăruseră complet din Imperiu în timpul vieţilor lor, cei din tribul lui Harv supravieţuiseră câteva sute de ani în plus, mulţumită lui.

Endogamia avusese însă ultimul cuvânt, iar în această privinţă nici măcar el nu putuse face nimic. Chiar dacă reuşise, nu fără puţin efort, să le facă viaţa cât mai uşoară cu putinţă, chiar dacă acea comunitate de Sapiens ajunsese, către final, să nu mai cunoască violenţa, ci armonia, în cele din urma consangvinitatea îşi spusese cuvântul, efectele sale cele mai vizibile fiind sterilitatea, reducerea vitalităţii membrilor şi decesul. Acum ajunsese la ultima dintre ei.

Pe întreg parcursul vieţii micului său trib, Harv asigurase serviciile medicale necesare. Asta însemna că trebuise să înveţe multe, însă exact acel studiu îndelungat al biochimiei, al corpului şi al psihicului uman, precum şi interacţiunea prelungită cu aceştia îl dusese, în cele din urmă, la cea mai fericită idee pe care o avusese vreodată, anume la cea de a extrage, înregistra şi stoca sentimentele oamenilor. Fireşte, ideea fusese şlefuită de-a lungul anilor, însă nu se aşteptase niciodată ca ea să ajungă o… instituţie.

Practic, Harv crease piaţa comerţului cu trăiri umane. Mai degrabă dintr-o greşeală, întrucât la începutul activităţii sale nu se gândise vreodată unde va duce acea primă întâlnire dintre două IA, în cadrul căreia Harv dăduse câteva mostre de sentimente umane pentru a fi experimentate, aşa, într-o doară. Curând după acel moment cererea de sentimente umane care să poată fi experimentate de IA explodase.

Comerţul cu astfel de “produse” fusese ilegal de la bun început, el fiind astfel primul contrabandist. Ceea ce-l ajutase nu numai să rămână primul, ci şi să continue să rămână pe primul loc al unei pieţe ce cunoscuse o dezvoltare pe care nimeni n-ar fi putut-o anticipa fuseseră oamenii lui şi, probabil, faptul că extracţiile sale erau pe cât de veridice puteau fi. Foarte curând, pe piaţa apăruseră adevăraţi conaisseurs, inteligenţe artificiale care distingeau fără urmă de greşeală între real şi artificial, aceste IA fiind cei mai fideli clienţi ai lui Harv.

O mică tresărire a femeii, urmată imediat de o fluctuaţie pe display îl făcu mai atent la extracţie. De regulă, totul mergea ca uns, o dată ce casca era pusă şi tijele neurale erau activate nu mai erau prea multe de făcut, însă în ultima vreme aparatura începuse să fluctueze din ce în ce mai des, aceste mici “rateuri” reprezentând tot atâtea obstacole aşezate direct în mijlocul căii către perfecţiunea pe care o căuta. Uşorul tremur al mâinii stângi a femeii îl convinse că era mai bine să oprească extracţia de pe acum, întrucât nu tolera nici cea mai mică imperfecţiune a acesteia.

Evident, o lăsă pe bătrâna Natalie să viseze în continuare, n-avea rost să o trezească din reverie. Cu atât mai mult cu cât cerinţa sa fusese o amintire din copilărie, iar Harv învăţase, de-a lungul carierei sale de contrabandist, că nu era deloc indicat să întrerupi o astfel de extracţie la ambele ei capete, ceea ce însemna că era mai bine să lase subiectul extracţiei adâncit în propriul trecut. Decuplă toţi stimulatorii neurali, decuplă casca şi tijele, după care ieşi afară.

– roman în curs de apariție la editura „Crux Publishing”