Dar cine mi-a furat stickul? Poetesa Carmen? Farmacistul Iamandi? Pitoșkin, zvăpăiatul? Colonelul Sharun? ObinOba? Domnișoara Margareta? Bobolina? Pricoliciul de la Arsenal? Comisarul Terente? Mallory? Arcibald, armurierul? Cașalotul cicălitor sau rechinii melancolici din Bankusai? Care mi-ai șparlit ideile, ficțiunile, scenariile, eseurile, gândurile și strategiile vălurite și văluritoare? Nu știți, nu?! Aveți voi vreo bănuială, ceva, nu se poate altfel, vă văd eu după ochi, toată noaptea ați flecărit pe Facebook. Dacă-mi ziceți, promit solemn ca eu să vă spun într-un ceas unde e comoara lui Bibescu, vă dau și harta, vă învăț cum să ajungeți la ea în chip miraculos și magic. O să scriu și pe blogu’ meu, pe bune dacă mint. Stickul? Balthazar trebuie să-l fi șparlit, dacă stau bine și mă gândesc. L-a vândut pe bani grei într-un bazar din Oran, din Kabul sau din Bagdad. Poate că pesediștii au pus mâna pe el de-au câștigat duminică alegerile. Dar oare le-au câștigat? Androizii din Berlin râd în hohote! Roboții din Cairo, și ei. Liberalii noștri, vai de ei. Domnul Jules Verne mă sună pe mobil, auzi, chiar că Băse intră în joc. În sfârșit, îl citesc pe Daniel Botgros, Daniel scrie un Science Fiction de substanță, profund, aprofundat, straniu, bărbătesc. Daniel Botgros are un secret al lui, ficțional, reșițean și nu numai, are ceva din dacii liberi, o abordare bărbătească, piezișă a realului fantast.
Despre secret, așa, în general, mă trage de mânecă, vezi bine, chiar fostul președinte.
– Știi care e secretul? mă întreabă Constantinescu vorbindu-mi duios despre Brucan.
– Vorbești de stickul meu?
– Nu domnule, vorbesc de alegeri. China se rățoiește la Trump. Putin stă cu ochii pe franțuji. FMI ne trage preșul de sub picioare. Ponta, ioc. Serviciile, ioc. Arabii fură pădurile la greu, petrolul s-a dus. Luna decembrie e nasoală pentru români.
– Dar cine mi-a furat stickul?
