Ca să faci o introducere la romanul grafic fără să-l aduci în discuţie pe Will Eisner este ca şi cum ai vorbi despre fizică fără să-l pomeneşti pe Einstein. Iar dacă-l vobesti pe Eisner fără să-l alături lui “The Spirit” şi “A contract with God” este ca şi cum ai zice că Einstein a fost cineva care doar se plimba cu bicicleta şi avea părul vâlvoi.

Eisner a avut un rol imens în dezvoltarea şi propagarea benzii desenate moderne, de la o fâşie desenată ( comic strip ), ce apărea în diverse ziare sau reviste săptămânale, şi având începutul şi încheierea în cadrul aceleaşi pagini, până la reviste specializate, cu tiraje mari.
“A Contract with God”, apărută în anul 1978, este considerat ca fiind primul roman grafic ( graphic novel ). O definiţie clară a romanului grafic nu există, dar se poate spune că este undeva între o carte normală, fără ilustraţii, sau puţine ilustraţii, şi benzile desenate. Textul în sine, pe lângă dialoguri, are un rol foarte important şi în cursivitatea poveştii. S-a tot discutat pe această temă.

Spre deosebire de “The Spirit”, aici mâna lui Eisner a fost mult mai aşezată, mai cuminte şi mai atentă la detalii, chiar dacă a adoptat un stil caricatural. Se vede clar experienţa acumulată de-a lungul celor mai bine de 40 de ani de benzi desenate. Poveştile ne introduc în lumea anilor ’20, secolul trecut, în cartierul The Bronx, pe o stradă denumită Dropsie, locuită în mare parte de o populaţie de evrei. Chiar şi fără să-ţi placă în mod deosebit stilul romanelor grafice, n-are cum să nu te prindă, o dată ce ai deschis cartea, acea lume alb-negru. E un univers puţin ştiut şi de aceea nu are cum să nu devină interesant pentru oricine altcineva din exteriorul acelei comunităţi.


Foarte multe dintre planşe sunt cu o singură caseta iar celelalte au în medie patru. Am impresia că au fost desenate pe un format mic de hârtie, dar asta-i doar părerea mea…
Poveştile în sine, patru la număr, sunt spuse asemena unor fabule, unor poveţe, cu personaje aflate în direcţii opuse în drumul lor prin viaţă, fiecare cu viziunea sa asupra lumii. Scurte, întâmplările ce  se desfăşoară, creionează la propriu şi la figurat  destine comune, fără nicio strălucire; viaţă normală, de zi cu zi a unor oameni măcinaţi de frustrări şi dorinţe de mântuire. În general, este generată o atmosferă apăsătoare prin încadrarea vizuală a personajelor în goluri de uşi, în spaţii înguste sau timp ploios.
Prima ediţie a apărut la Baronet Books iar ultima la Detective Comics, cunoscută ca şi DC.


Dacă am început această serie de romane grafice cu “A Contarct with God” atunci trebuie să pomenim “Maus” de Art Spiegelman apărută în Raw; un volum care, după părerea mea , este apogeul operelor desenate despre tragedia evreilor din Europa. Serializat începând cu 1980 până în 1991, ne spune istoria unei familii surprinse de cel de-al doilea război mondial într-o viaţă normală, comună, în oraşul Sosnowiec din Polonia. Personajul principal este chiar tatăl autorului Vladek Spiegelman, aşa cum îşi povesteşte el păţaniile, intervievat de către fiul său. Cartea este extrem de complexă şi condensată şi, sincer, în ciuda unor mici episoade umoristice, devine, pe măsura desfăşurării întâmplărilor, depresivă. La sfârşit nu poţi să nu rămâi cu gandul la personajele care au trecut prin ghetouri şi lagăre de concentrare, pierzându-şi pe rând toate neamurile, toţi cunoscuţii, cu copii otrăviţi şi părinţi gazaţi. De ce? Autorul nu face decât să ne pună în faţă exterminarea sistematică a evreilor din Polonia. Chiar dacă sunt doar desene, iar firul narativ este unul destul de liniar, povestea în sine are substraturi multe şi poate fi privită ca o alegorie. O idee interesantă este aceea că evreii sunt desenaţi ca şoareci, germanii ca şi pisici iar restul, polonezi etc., drept porci. La un moment dat, pentru a se da drept polonezi, personajele îşi pun măşti de porci.


“Maus” este pomenit aici pentru simplu fapt că este primul roman grafic care a luat Premiul Pulitzer. Repet, nu este o lectură uşoară… dar obligatorie pentru cineva care începe si vrea să desluşească tainele benzilor desenate…


Ca să nu încheiem în ton de necrolog, vă propun, în aceeaşi temă, apărută la Fantagraphics Books, “I killed Adolf Hitler” de Jason, în anul 2007. O aventură prin timp, cu paradoxurile de rigoare. În pas rapid, cu desene schiţate de Jason, colorate de Hubert şi dialoguri scrise de Baresh ne aruncă, alături de un asasin plătit, pe coridoarele întortocheate ale timpului. Vă las în compania acestor desenatori să le descoperiţi singuri istorioarele…