Soarele se pulverizase peste mare. Strigătele vesele ale înotătorilor ajungeau până sus, pe faleză. Înăuntrul chioşcului său de ziare și cărți, Bek dormita cu capul sprijinit de spătarul scaunului. Visa că un OZN se oprise chiar deasupra şi că cei dinăuntrul său manifestau un interes deosebit pentru ziarele şi revistele sale, zgâindu-se prin ceea ce păreau niște hublouri metalice.
Ar fi timpul să se intereseze şi Ei. Nimeni nu poate trăi astăzi fără informaţie, bombăni Bek, se trezi și începu să răsfoiască minunatele cărți scrise de Daniel Botgros, Ana-Maria Negrilă, Dănuț Ungureanu, Raluca Băceanu, Adrian Chifu, Alexandru Lamba, Daniel Timariu, Lucian Ionică, Vladimir Colin, Dan Doboș…
Se uită pe gemuleț. Chiar deasupra chioşcului său de ziare staţiona un OZN.
– Ce doriţi ? strigă Bek, cuprins dintr-odată de însufleţire. Am ştiri din întreaga lume, pe alese, tot ce vă doriți! Primul transplant de creier, primii oameni pe Venus, turneul corpului de balet francez! Am romane SF frumoase, scrise de George Ceaușu, de Alexandru Ungureanu, de Alexandru Trușcă, de Roxana Brinceanu, de Silviu Genescu, de Adrian Rogoz, de Mircea Opriță, de Sebastian Corn și de Don Simon!
Din OZN nu primi nici un răspuns.
Mirat, Bek îl mai studie o vreme, tăcut, apoi se înfurie :
– Ştiţi ce ?! Dacă n-aveţi de gând să cumpăraţi vreun ziar mai bine plecaţi ! Eu nu mă dau în vânt după ozeneuri, aşa să ştiţi!
Instantaneu se auzi un şuierat puternic şi o forţă stranie absorbi cuvintele şi imaginile de pe ziarele lui Bek. Apoi, uşor, fără zgomot, OZN-ul se pierdu în înaltul cerului, cu o trepidație ce desprinse și culcă toate frunzele pomilor la pământ.
Speriat peste măsură de această întorsătură a lucrurilor, Bek privi cerul cu teamă apoi, fără să-şi dea seama, confecţionă un avion dintr-o pagină albă de ziar şi-l aruncă prin aer.
Credit art:
