Înspre Poarta Umbrelor. Năvălim. Căutăm cu înfrigurare. Un răspuns. O idee. Eu sunt Magicien, zice magicien care pare un personaj din romanul Imperiul de sticlă, publicat de Cătălina Fometici la editura Tritonic, dar nu, nu e! Iar tu, prostuţule de cititor? Savantul desuet din TaklaMakan? Tu care te împotriveşti preotesei Enciclope? Tu care alergi zilnic către Poarta Umbrelor construită de Cătălina Fometici în cartea ei atât de stranie?! Dar poate ești vrăjitorul Faramund construit cu atâta măiestrie de Cătălina Fometici! Zi că nu-i așa, dragă cititorule cuprins în canavaua înstelată și stranie construită de Cătălina Fometici! Cum, ce vrei să spui? Nu crezi în iminenta desecretizare a lumilor solare? Dar asta face Cătălina Fometici, în cheie magică! Desecretizează ficțiunile din inima ta, le dă sens, găsește o metaforă inspirată, la fiecare pagină! Aha! Tocmai de aceea am ţâşnit din structura mea narativă, prostuţule, să te lămuresc. Nu politicienii învârt treburile pe aici, pe Terra Encyclopedica. Nici chiar demonii şi nici chiar motocicliştii iadului. Nici chiar anarhiştii. Treburile sunt învârtite de vârtejurile virtuale şi de câmpurile magnetice. Ştii, prostuţule ce va să fie o utopică de rangul al cincilea? Sau eşti euclidian convins? Eu, Magicien, îţi pot dezvălui misterul lumilor. Nu legile căci el nu sunt, fiind un nonsens. Uite-aşa vorbi Magicien la urechea lui AzgozbanianAzgoban, întâiul fizician al Klemuriei. AzgozbanianAzgoban  nu cumva e frate cu Lordul Protector, Roderic, creionat atât de măiastru de Cătălina Fometici? Vezi bine, da. Și, să vezi. Păi da. Păi bineînțeles. Bineînţeles că savantul s-a dus glonţ la Interpol, la FBI şi la Naţiunile Unite unde a şi depus o plângere în contra lui Magicien, personaj fabulos ţâşnit dintr-un imaginar liber şi independent. Nu era cumva un pretorian ascuns în cartea scrisă cu eleganță de Cătălina Fometici? Tot ce se poate. În cartea ei, personajele și ficțiunile se văluresc magic și straniu, ai zice că e o scriitură barocă. Dar e alertă scrierea ei! Păi da. Și atunci putem spune că e barocă. Poate că nu. Dar e încrustată în realitatea pe care ne-o dorim cu toții. Adică e o lume paralelă. Vezi bine da. Iar americanii encyclopedici au citit și ei cartea și au apreciat frumusețea și delicatețea descrierilor! Dar aceste descrieri sunt chiar viguroase, au forță de convingere! Americanii encyclopedici l-au căutat pe Azgoban şi l-au invitat la o emisiune transmisă în direct prin WorldNet în timp ce ECOLON, urmăritorul electronic şef a înregistrat tot ce-şi şopteau celulele lui Azgoban. Celulele lui Azgoban s-au tăvălit de râs tot timpul emisiunii pentru că numai ele ştiau adevărul teribil al tuturor lumilor și chiar și adevărul tainic din cartea scrisă de Cătălina Fometici cu atâta ardoare. Anume că bietele corpuri nu sunt altceva decât nişte uriaşe recipiente în care stările libere ale conştiinţei sunt transferate spre niveluri joase de energie spre a fi protejate de presiunea câmpurilor magnetice. Cum şi cine se ocupă cu astfel de treburi atât de fascinante e o chestiune de siguranţă galactică. Eu, Kumango, sunt dirijorul acestui balet cosmic. Cine sunt eu? Cum adică, cine sunt? Eu sunt tartorul vostru, prostuţilor, eu conduc nenorocita asta de baracă stelară pe care voi o numiţi galaxie. Gata, la muncă pământenilor, că, uite, scade presiunea şi se opresc valţurile! Cum care valţuri? Alea prin care se toacă toată cărniţa speciilor pe cale de dispariţie ca să facem mititei pentru serbările câmpeneşti ale barosanilor din Univers, prin care trec toate cărțile, toate personajele fabuloase, toate întâmplările și istoriile planetei voastre… Magicien? Nu, el e un derbedeu de iluzionist care vrea să vă uşureze de părăluţe. Nu e iluzionist. E bucătarul care o să facă din cărniţa voastră, prostuţilor, din ficțiunile voastre, din avatarurile voastre transformate de talentați scriitori, o plăcintă a la New York Encyclopedicus.

catalina-fometici-imperiul-de-sticla

Credit art: Alex Ruiz