Erau Doi

Erau doi. În spațiul acela nu exista nimic. Decât ei. N-aveau cum să fie unul. Sau trei. Tot ce depășea numărul de doi era o creație a lor, iar unul n-aveau cum să fie pentru că erau deja doi. Stăteau neschimbați de atâta vreme. Erau la bază la fel dar totuși diferiți. Se completau.

Aveau libertatea de a crea orice, de a fi orice, dar ei nu știau ce să creeze sau ce să fie. Nu simțeau nevoia de a interacționa decât rar și atunci interacțiunea lor dura foarte puțin. Apoi reveneau la starea lor existențială, în care pur și simplu existau și percepeau nimicul de langă ei. Asta le dădea o stare de bine, liniștea din jurul lor.

În interiorul fiecăruia exista un întreg univers, iar conștiința lor era cumva localizată la o depărtare suficient de mare de orice din acel univers interior, încât să nu fie influențați în nici un fel de Ei. Ocazional, un influx de informație zbura în conștiința lor dându-le de înțeles că ceva important se întâmplase în universul lor intern. Analizau imediat informația primită, iar asta câteodată putea dura până la 5 minute, depinzând de eveniment. Dar acestea erau rare. De cele mai multe ori informația era scurtă și ei se bucurau pentru o secundă, pentru avansul unei civilizații sau pentru instaurarea păcii într-o zonă unde războiul fusese multă vreme, și intrau iar în modul lor de existența și percepție. Când se întâmpla ceva ce în mod normal nu trebuia să se întâmple, la nivel interplanetar sau galactic, conștiința lor analiza îndelung evenimentul și trăgea o concluzie. Acest act în sine rebalansa instantaneu universul intern, proces care declanșa rearanjarea lucrurilor în fagașul lor normal. Această rearanjare putea dura un an, zece ani, mii sau sute de mii de ani, luând în calcul variabila timp ce funcționa în universul lor intern, dar de fiecare dată se făcea alegerea optimă.

Discuția dintre ei era ocazională și de obicei împărtășeau pur și simplu ce simțeau în acel moment, discuții banale despre orice le venea în minte. Orice discuție a lor era influențată de micile pachete de informații pe care le primeau de la universul fiecăruia. Discutau rar și numai atunci când amândoi simțeau nevoia de conversație.

Într-o buna zi însa apăru cineva. Se materializă exact lânga ei și începu să-i analizeze. Arăta tot ca ei, numai că înfățișarea externă era un pic diferită. Purta niște haine eterice de culoare albastru electric cu benzi galbene ici și colo și o bandană albă fluorescentă, pe frunte. Ei îl observară pentru o vreme, în același timp asigurându-se că accesul la câmpul lor energetic era blocat pentru scriere și interacțiune. Cel ce apăruse, continua să-i observe în liniște, și, la un moment dat, începu să vorbească.

„Eu sunt Lyra. Mă bucur să vă întâlnesc.”

Urmă o pauză destul de lungă, în care cei doi procesară informația.

„Noi suntem Doi. Avem de a face cu un „călător”?

Întrebarea îi uimise un pic și pe ei, atâta timp cât ei știau că sunt singuri acolo. Pur și simplu „știau” că există „călători” dar până acum nu se gândiseră că vreodată vor avea ocazia să vadă unul, cel puțin nu aici.

„Nu. Eu stau aproape de aici. Vin de sus, prin portalul galben care se desigilează o dată la 0.03 aeoni, rar ce-i drept, dar acum a fost nevoie de o incursiune prin el. Sunt într-o misiune destul de urgentă. Am mai trecut pe-aici, dar nu v-am observat niciodată.”

„Noi suntem aici de mult. Zona aceasta este departe de orice trafic prin non-spațiu și niciodată nu vedem pe nimeni. Este una din cele mai liniștite zone din non-spațiu pe care le-am găsit. Noi suntem protectori.”

„Ah!” facu Lyra. “Acum înțeleg de ce v-ați activat scutul energetic-informațional defensiv imediat ce am aparut. Eu sunt tot un protector, de genul Kappa.” spuse Lyra. Începu să zâmbească ușor. “Caut un „călător” care a trecut prin portalul galben în jos, pentru a-i trimite un mesaj important înainte să ajungă prea departe, dar curiozitatea m-a împins să mă opresc și să vă studiez un pic, pentru că nu am mai văzut niciodată până acum doi protectori, ce stau impreuna. De când sunteți pe-aici?”

Cei doi se uitară unul la celălalt un pic mirați, și răspunsera amândoi în același timp.
„De la Început. Am fost aici de dinainte de a ști. Și când ne-am găsit eram cum suntem și acum. E greu de explicat.”

„Nu, nu” spuse Lyra, „știu asta. Nu mă refeream la asta. De cand sunteți în zona aceasta?”
„Aaah…aici. Cam de 140 aeoni. Și nu am observat pe nimeni înca să intre prin portalul galben de care zici. Călătorim prin Spațiul Transcendent și coborâm în non-spațiu când reperăm o zonă liniștită. Ne place aici. Aici nu este nimic. Și chiar nu știam de portalul galben din zonă, altfel am fi plecat de mult.”

„Portalul se activează singur când cineva este suficient de aproape de el, pentru a-i permite să treacă prin el, dacă este autorizat. Deci voi sunteți protectori, nu? Atunci nu aveți ceva de făcut?…în afara timpului în care nu faceți nimic, binențeles…”

„Noi suntem protectori..”, spuseră încet cei doi.

Lyra se uită un pic buimac la ei.

„…păi da, dar protectorii…”

„…ne-a fost frică să cream ceva”…bâgui unul dintre cei doi…”suntem doar noi doi..”

Celălalt aprobă un pic deranjat de situație.

Celălalt reluă ideea.

„Conținem 2 universuri unice și foarte antice. Din comunicațiile noastre cu alți protectori ca noi nu am găsit nimic mai vechi și mai valoros. Am decis că singura noastră ocupație să fie să avem grijă de ele. Tot ceea ce știm vreodată a fost prin impresiile din universurile noastre interioare, și din câteva comunicații cu alți protectori. Suntem tipul Gemini. Asta este o informație ce nu este prezentă în header-ul de întampinare.” spuse unul din cei Doi.

Lyra făcu ochii mari. Pentru câteva secunde înlemni, simțindu-se ca o insecta în fața unui copac vechi și foarte înalt.

„Gemini…bâgui el. Aceia De La Început… Îmi pare foarte rău că v-am deranjat. Sper că ați menținut scutul energetic activ cu modulație intermitentă și pe frecvența noastră de dialog…nu aș vrea în nici un fel să influențez un Gemini, șeful meu s-ar supăra cumplit.  O să plec. Misiunea mea este clară și deja am întârziat-o cu 3 minute” spuse scurt. “Vă salut și vă urez călătorii plăcute.”

Cei doi încuviințară și Lyra se dematerializă instant în vortexul verde de călătorie pe distanțe lungi din non-spațiu. Era clar că se speriase un pic de cei doi.

Gemini era tipul de Overseers care fusese creat la Început. Între toți cei ce existau în Spațiul Transcendental comunicația de bază functiona pe un canal de comunicare antic. Se împărtășeau cunoștințe comune, lucruri noi care interesau colectivul și orice altceva care facilita funcționarea în condiții optime a fiecăruia.

Spațiul Eteric îngloba spațiul care conținea tunelele Spațiului Transcendental și se extindea în jurul acestuia. Era un alt spațiu în sine. Nimeni dintre Overseeri nu fusese înca în Spațiul Eteric. Spațiul Transcendental, sau Spațiul Tunelelor, era un univers imens în sine, deși era facut doar din simple tuneluri. În el călătoreau cei Doi. Din când în când, tunelurile intrau într-o intersecție sferică ce putea uni maxim 6 tuneluri, în toate cele 3 direcții spațiale: nord, sud, est, vest, sus și jos. Fiecare sferă era echivalentul unei planete dintr-un univers intern al unui Overseer. Acolo interacționau unii cu alții, se intâlneau, comunicau, existau practic în comunitate, într-o rețea de clădiri construită perfect matematic.

Sferele aveau și capacitatea de a se acorda la alte dimensiuni din Imensitate sau la alte universuri. Fiecare sferă era dotată cu tehnologia antică a Creatorilor,  ce existau în Spațiul Eteric ca pură energie nemanifestată și care se ocupau de buna funcționare a Spațiului Transcendental ca și ocupație primara. Tehnologia din sfere le permitea Protectorilor și altor ființe ce existau pe langă ei să interacționeze în absolut orice mod cu Imensitatea, spațiul în care tot ce Exista și ce ar Putea Exista, ființa. Creatorii au facut acest lucru posibil. Fiecare „conștiință eterica” care exista în Spațiul Transcendental, fie ea „protector”, „călător”, „rege”, „regina” sau „arch-protector” conținea câte un univers interior, toate fiind unice. Interacțiunea dintre ei făcea, cu voia lor, ca ei să schimbe din când în când informații la un nivel foarte fin între câmpurile lor energetice prin diferitele “socket”-uri energetice de la suprafața lor, făcând ca universurile lor să interacționeze la nivel cuantic. Binențeles, asta se întampla foarte rar, de obicei cu acordul unei „regine”, sau foarte rar de comun acord între doi „Protectori” care călătorisera împreuna destul de mult pentru a se cunoaște foarte bine.

Cei Doi erau un pic neliniștiți. Universurile lor antice puteau suferi chiar și prin simpla modificare a atitudinii lor, în momentul când ei re-balansau anumite situații din ele. Voiau să fie singuri. Trebuiau să plece neapărat din zona de non-spațiu în care erau. Au ales această opțiune aproape simultan, după o deliberare scurtă a situației. Chiar și comunicarea de acord dintre ei fu scurtă și aproape nervoasă. Portalul Galben de care nu știuseră era mult prea aproape. Vor merge înapoi în Tuneluri și vor căuta cea mai apropiată Sferă, unde vor cere sfaturi suplimentare. Își ridicara scutul energetic de protecție și se învăluiră peste el cu mantia albastră eterică de protecție, ce avea un puternic câmp theta, care îi proteja de absolut orice se afla în spațiul în care călătoreau. Proiectară mental comanda de salt din non-spațiu înapoi în Tuneluri.

Într-o secundă se regăsiră în tunelurile verzi, care arătau ca niște tuburi imense, pe pereții cărora creșteau plante portocalii fosforescente cu irizații violete. Scanară pentru cea mai apropiată Sferă. Trebuiau să meargă înspre Nord. Drumul dura aproape 0.009 aeons. De comun acord porniră în calatorie.

Tuburile din Spațiul Eteric erau imense. Ici și colo, câte un “Protector” trecea din sens invers, călătorind grăbit. Din când în când erau salutați pe canalul de comunicație standard, iar ei răspundeau laconic cu codul care arăta starea lor normală de funcționare. Toate aceste canale de comunicare și coduri, modul în care interacționau între ei, era foarte antic și simplu. În realitate ei erau cu mult mai complecși decât putea cineva să-și imagineze, dar comunicarea între ei se desfășura în modul foarte simplu pe care Creatorii îl concepuseră.

Mergeau deja de 0.007 aeons și tubul începu să cotească la dreapta. Culoarea pereților se schimbase de la un verde crud la un albastru deschis. Aceasta însemna că o Sferă se apropia. Materialul din care erau facute Sferele era de un violet închis, cu mii și mii de puncte fosforescente în membrana din care erau făcute. Cei Doi erau nerăbdatori să ajungă. Agitația din Tunel nu era tocmai ceea ce ei căutau. Protectorii Gemini erau cei mai vechi și iubeau liniștea, acea liniște profundă și primordială a Începutului. Ceilalți se obișnuiseră cu viața din universul tunelelor, dar ei încă nu. Ca ei nu mai existau așa mulți, dar înca formau o comunitate destul de mare, deși foarte dispersată în universul Tunelelor.

Culoarea Tunelului se apropia de indigo, cu irizații albastre, în zig-zag. Deciseră să accelereze viteza de transport, deoarece se apropiau de Sfera și zona de buffer de langa Sfera era foarte sigură chiar și la viteze mari. Erau destul de aproape acum ca să poată iniția o legatură de comunicație. Își dezactivară mantia albastră protectoare și anuntară sosirea în mai puțin de 0.001 aeons. Solicitară asistența unei “regine” disponibile pentru o treabă relativ urgentă. În scurt timp primiră un răspuns chiar de la asistentul “reginei”, un “arch-protector” relativ tânăr, și primiră locația exactă în coordonate a biroului reginei. Structura minunat aranjată geometric a construcțiilor din Sferă începea să se zărească. În Sfere totul era bazat pe geometria piramidelor, a cuburilor și a sferelor, construite cu un material întrețesut de tipul nano, cu rezistență anti-atomică. Cuburi ce se intersectau cu piramide și sfere de culori vii, de la portocaliu, la albastru fosforescent, roșu transparent, verde închis, totul era estetic și geometric, construit după legile Creatorilor. Și binențeles mai era și soarele artificial, construit de Creatori, în fiecare Sferă. Creatorii se ocupau de buna funcționare a Spațiului Transcendental și asta însemna în mare parte Tunelurile, dar totuși în principal Sferele, punctele centrale de întâlnire ale ființelor eterice ale spațiului Transcendental.

Ajunseră la marginea Orașului din Sferă. Trebuiau să parcurgă un drum destul de complex, pentru a ajunge la “Regină”. Arch-protector-ul care se ocupa de comunicațiile oficiale ale “reginei” le trimisese deja harta. Intrară într-un cub portocaliu printr-o deschidere care se făcea automat numai în prezența celor autorizați să intre. Intrară și vazură micile coridoare, de mărimea lor, unde totul era perfect simetric. Urmară harta întocmai și navigară prin interiorul orașului așa cum le fusese spus. Se simțeau deja obosiți. Drumul până aici le consumase deja 35% din energie, trebuiau să se odihnească, după ce vorbeau cu “Regina”, înainte de a porni înspre noua locație asignată.

După 15 minute de mers prin coridoare, sosiră în dreptul unei uși roșii, cu iridiscențe albe, care mergeau de sus în jos, mișcandu-se în valuri. Pe ușa scria cu litere unduitoare și cu un fel de sclipici: “Halli Swan”. Ușa se deschise de jos în sus, lăsând să se vada un birou unde totul era perfect aranjat, în forme de cub, paralelipiped și prisme. Arch-protectorul îi aștepta. Intrară, salutară din cap și rămaseră în picioare. După cateva momente, simțiră prezența “reginei” după zidul subțire și violet al camerei reginei. Asta înseamnă că fuseseră scanați și erau poftiți înăuntru.

Ușa de aceeași culoare cu zidul camerei reginei de alături se deschise grațios. Intrară.

Încaperea era plină cu simboluri vii care unduiau pe zidurile încăperii de un violet curat. Regina, o femeie tânăra și foarte frumoasă, cu părul blond prins în multe codițe, îi aștepta zâmbind pe scaun. Toată tensiunea și încordarea călătoriei începu să se disipeze. Îi pofti să se așeze pe cele doua scaune ce se materializară în fața biroului ei. Scaunele erau pufoase, dintr-o membrană groasă de un verde închis, de textura catifelei, dar cu grosimea unui burete confortabil. Se asezară. Pe fiecare scaun existau porturi ce se conectau optic la porturile lor externe.

“Vă salut, protectori Gemini!” spuse “regina” cu un glas foarte plăcut și suav, ca acela al unei tinere de 26 de ani.

“Vă mulțumim că ne-ați primit. Venim de la aproape 0.01 aeons distanță și drumul a fost lung.”
“Știu” spuse “regina”. “Sunteți întotdeauna primiți cu drag în biroul meu” spuse ea pentru a mai alunga din tensiunea ce înca o mai simțeau cei Doi.

“Vă mulțumim. Universurile noastre sunt acum în condiții optime?” bâgui unul dintre cei Doi.

“Chiar acum lansam diagnosticul pentru ele” spuse “regina”. O proiecție holografica apăru în fața ei, deasupra biroului. Selectă niște opțiuni simple și începu scanarea.

După o vreme regina se opri și se uită la ei zâmbitoare. “Da, din câte se pare, îngrijorarea voastră e peste masură, și pentru nimic.” spuse ea. “Totul este în regulă. Rata de fragmentare este sub 0.000001 cuanți. Deci practic, sunt intacte.”

Cei Doi oftară liniștiți.

“Stiți…universurile noastre sunt antice…și noi…”

“Știu, Gemini. Știu. Voi întotdeauna vă îngrijorați peste măsură. De aceea sunt eu aici, să vă liniștesc” zâmbi “regina”. “Totul este în regulă”. “Sper că nu vreți să plecați imediat, nu? Vreau să vă ofer găzduire undeva unde să vă odihniți, pentru o vreme.”

“Dar noi am vrea…”

“Știu. Vreți o nouă relocare sigură. Dar asta poate să mai aștepte. V-am uploadat harta în buffer-ul de comunicare și puteți să mergeți oricând să vă odihniți. Vă recomand cel putin 0.03 aeons de repaus, puteți sta cât vreți, de altfel. Și vom vorbi despre relocare mai târziu. Asta este tot. Daca aveți nevoie de ceva, contactați-mă.”

“Mulțumim” bâguira fericiți cei Doi.

“Ne vedem in curând” spuse Regina și închise cu un gest delicat al mâinii terminalul holografic ce stătea deschis deasupra biroului său.

Cei Doi ieșiră în antecamera Reginei, îl salutară pe arch-protector și ieșiră pe hol. Ușa se închise în spatele lor cu un zgomot abia auzit.

Spațiul rezervat pentru odihnă era excelent. Cei Doi aveau acces și la un holo-apartament, unde puteau experimenta zone atent selecționate de pe diverse planete din universurile lor interioare. Au ales cu atenție niște peisaje nemaipomenite care le induceau o stare adâncă de relaxare. Tot timpul destinat șederii trecu în liniște și dupa 0.025 aeons, cei Doi se simțeau deja excelent. Încrederea în sine le crescuse considerabil și o stare de bine se instalase în ei. Deciseseră să vadă ce planuri avea Regina cu ei. O contactară cu un mesaj scurt, pe canalul privat pe care chiar ea îl uploadase în harta spre apartamentul pe care îl pregătise pentru ei. Drumul spre cabinetul ei fu mult mai relaxant de data aceasta. Intrară și îl zăriră pe arch-protector. Acesta nota niște date în holo-computer-ul său de pe birou. Le facu semn să intre la “regină”. Ușa se deschise din nou și “regina” îi primi cu același zâmbet binevoitor, de data aceasta îmbracata într-o rochie portocalie, cu dungi simetrice violete ce unduiau ușor și ce-i acoperea formele ușor rotunjite ale corpului.

“Ați venit! Cum ați găsit camerele ce vi le-am pregătit? Au fost pe gustul vostru?”

“Camerele au fost minunate. Ne-am bucurat de holo-apartament jumătate din timpul petrecut. Mai bine nu cred că se putea” spuseră cei Doi, cu un zâmbet discret.

“Am pentru voi o recomandare de destinație minunata.” spuse “regina”. „Nu este chiar non-spațiu. Este un alt univers. Unul organic, cu ființe eterice, este unul dintre preferatele mele… Are o multitudine de locații unde nu vă deranjeaza nimeni și nimic. În rest, agitație cam ca la noi in Tuneluri. Ce ziceți?”

Cei Doi se uitară unul la altul, neștiind ce să zică.

“Nu este non-spațiu? Noi…”

“Știu, non-spațiul este alegerea cea mai bună când vine vorba de liniște. Dar ați văzut că non-spațiul mai are și portaluri și ocazional vă mai treziți din senin cu “călători” sau mai rar, alți “protectori”. Aici în universul organic, sunt locuri de care știu eu unde nu vine nimeni niciodată. V-ar prinde bine.”

Cei Doi gandiră preț de câteva momente iar “regina” observând, începu să aranjeze niște foi de hârtie în sertarul de pe birou. Îi plăcea hârtia, îi dădea acea senzație organică pe care holo-computerul nu i-o dădea. De aceea își ținea un top de hârtie la îndemână pe care ocazional, scria diverse lucruri.

“Ne-am hotărât să vă urmăm recomandarea. Până la urmă de aceea am venit la dvs.”

Regina se uită la ei cu ochi mari. Avea niște ochi foarte frumoși, cu irizații violete, verzi și albastre.

“Mă bucur tare mult. O să vă fie bine. Puteți atunci să mergeți oricând la joncțiunea asta din Oraș, la Transportor, și mă contactați de acolo să inițiez Călătoria.”

Se ridică în picioare și cu respect îi salută pe cei Doi Gemini. Deși “reginele” erau mult superioare în rang “protectorilor”, când era vorba de Gemini exista acel respect nescris, pe care toți îl păstrau.

Cei Doi înclinară din cap și iesiră. În drumul lor spre joncțiune întâlniră foarte mulți protectori pe coridoare și chiar și un “rege”, care-i salută binevoitor. Ajunseră la joncțiune, unde era camera de Transport. “Arch-protectorul” care se ocupa cu transportul îi salută prin membrana transparenta a zidului și îi pofti înăuntru. O ușă se deschise. Înăuntru era o consola destul de înaltă, cu comenzi holografice și un loc marcat cu simboluri de tot felul, care unduiau în culori portocalii și albastre. Arch-protectorul îi pofti pe suprafața Transportorului. Cei Doi încuviințară și inițiară legatura cu “Regina”.

“Ați ajuns?” o auziră pe canalul de comunicare personal. “I-am trimis arch-protectorului coordonatele și variabilele de bază ale Universului organic în care veți merge. O să inițieze el transmisia datelor în socketurile voastre pentru modularea scuturilor de bază. În câteva momente puteți să plecați. Bon voyage! Să-mi mai trimiteți mesaje dacă vă plictisiți pe-acolo, deși cum vă știu eu pe voi, o să căutați cel mai izolat loc.” Transmisiunea se închise.

Arch-protectorul termină setările pentru Transport și îi privi pe cei Doi.

Cei Doi încuviințară și arch-protectorul activă trei cercuri galbene care se deschideau într-o spirală holografică, unul după celalalt, în sus.

“Drum bun” le spuse “arch-protectorul” zâmbind.

Cei Doi simtiră energia Transportorului vibrând în jurul lor, ridicându-le frecventa scutului extern de călătorie, pe unda pe care vor fi transportați. Frecvența creștea gradual, în gradații abia simțite. La un moment dat, simțira Vidul care semnala inițierea transportului. Și deodată nimic.

Apoi simțiră ceva ca un șoc, ca o lovitură.

Întuneric în jurul lor.

Unul dintre cei Doi se trezi dintr-o dată în universul organic, unde materia eteric-organică plutea sub formă de mici meduze și tot felul de ființe similare, ici și colo, în spațiul ce lumina cu o iridiscență de un albastru deschis, aproape electric. Din loc în loc erau surse luminoase, mai intense sau mai discrete, ce parcă pulsau încet. Dar era singur. Cum se putea asta? Se poate ca transportul să-i aducă la o distanță atât de mare între ei încat să nu se mai vadă? Încercă comunicarea cu celălalt, dar nimic. Încercă din nou. Iar nimic.

Celălalt se trezise într-un spațiu etern de culoare roșiatică, ca aceea a soarelui de la apus. Îi era clar că nu exista coordonata temporală și putea accesa orice coordonată spatială din tărâmul în care sosise într-o clipire de ochi. Dar nu o făcu. Se miră în primul rând că era singur. Unde era celălalt? Încercă să-l contacteze pe canalul de comunicare standard de apropiere mică fără nici un succes. Încercă și celelalte canale de comunicație, dar la fel. Ceva nu era la locul lui. Trecură momente bune de când ajunsese și spre surprinderea lui, nu simțea în nici un fel frică sau singurătate.

“Sigur va veni. Este pe undeva pe-aici, poate mediul din care e format tărâmul ăsta ne împiedică comunicațiile.” iși spuse el.

În mediul organic, celălalt începu să studieze împrejurimile. Se zăreau ceea ce ar putea fi numite Sfere de mărime colosală în depărtare, întunecate, iar lumina iridiscentă albastră îi dădea o senzație stranie. Parcă era într-un vis. Micile forme organice de toate mărimile, mari cât palma sa, se mișcau încet de colo colo, schimbandu-și poziția puțin câte puțin, doar pentru a reveni parcă în aceeași poziție inițială. Se simțea sigur în preajma lor, îi dădeau o stare de încredere și de liniște. Într-adevăr, “regina” avusese dreptate. Acest univers, deși populat, și desi total diferit de non-spatiu, era un refugiu perfect pentru ei. Numai dacă ar ști unde este Celălalt. O stranie dorința de a fi împreună cu Celălalt începu să-l cuprindă.

In celălalt tărâm, Celălalt încerca să găsească o soluție. Încercase toate canalele standard de comunicație dar fără nici un succes. Îi veni o idee, deși cu slabe posibilitați de a reuși, dar totuși încercă. Știa că exista un protocol de urgență, în cazuri neprevăzute, în care lansau un program automat de găsire a celei mai apropiate Sfere. Lansă programul și așteptă. Programul era antic, dar era bun în cazuri de genul acesta. Fusese implementat de Creatori pentru a le fi de folos în cazuri extreme. Într-un final programul îl anuntă sonor cu o voce suavă spunându-i că nu a gasit nici o Sferă pe aria maximă de comunicare. Dădu să-l oprească, dar vocea continuă.

“Vrei să activez canalul special de comunicare în Imensitate? Pentru că nu ați găsit nici o Sferă, în caz de urgență, acest canal se va activa momentan.”

Rămase uimit. Nu știa că există acest canal de comunicație. De fapt, nu întâlnise niciodată o ocazie în care să-l foloseasca până acum, și nimeni nu-i spusese că ar exista.  Creatorii fuseseră prevazatori.

“Da, doresc sa-l activez!” spuse încet, dar ferm. Simți o căldură ce-i cuprinse pieptul. Putea comunica cu Celălalt, oriunde ar fi el. Vor fi din nou împreună, în curând!

Așteptă. Se pare că acest canal se activa destul de greu. Era și normal, se gândi, un asemenea canal de comunicații are nevoie de energie și de timp de încărcare.

“Canalul este activat. Puteți comunica cu orice ființa eterică pe acest canal și va rămane activat până ce-l dezactivați cu comandă vocală. Canalul este limitat doar la voce, din păcate nu se pot transfera pachete cuantice.” spuse vocea suavă din nou, și tăcu. „Asta este,” gândi el, „măcar putem vorbi.”

“Unde Ești?” întrebă temator.

Pauză. Așteptă un pic și crezu că ceva nu funcționează iar cum trebuie, dar după câteva momente, îl auzi clar pe Celălalt.

“Cine mă contactează pe canalul acesta? Cum ați accesat acest canal?”

“Sunt Eu. Protector 1499. Am ajuns într-un Tărâm unde Sunt singur. Credeam ca ești și Tu aici. Ce s-a întâmplat? Unde Ești?”

Pauză.

“Tu…Tu esti? Ce canal este ăsta? Nici nu știam că există! M-am speriat tare rău la început. Ești bine?”

Pauză.

“Da. Partea proastă este ca nu știu unde sunt, iar canalul ăsta ne permite doar comunicare prin voce.”

Pauză.

“Eu cred că a fost o eroare la Transportor. Altfel eram amândoi aici. Este atât de frumos universul organic unde ne-a trimis “regina”. Aș vrea să fim Amandoi aici.”

Pauză.

“Da. Măcar acum suntem iar Doi. Creatorii au avut grijă să facă și un canal de comunicații în cazuri speciale. Am încercat să o contactez pe “regina” și nimic. Probabil că este o defecțiune mai mare decât cea de la Transportor. Se poate ca însași Sfera unde am fost găzduiți să aiba probleme.”

Pauză.
“Nu mai contează. Faptul că nu mai suntem împreună se pare că ne afectează ciudat. Mă simt altfel decât în mod normal iar universul interior imi tot trimite mesaje ciudate, pe care nu le-am primit de când mă știu.”

Pauză.

“Și aici este la fel. Ar trebui sa oprim comunicarea măcar pentru o vreme. Să le lăsăm să se stabilizeze.”

Pauză.
“Da, am ințeles. Închei conversatia.”

Timpul trecea și cei doi aleseseră de comun acord să nu mai folosească canalul de comunicații antic, decât dacă apărea ceva foarte important. În cele două tărâmuri, viața curgea încet, ca de obicei, iar cei Doi se simțeau mai în siguranța, o dată cu trecerea timpului. Era liniște. Universurile lor se stabilizaseră, dar un sentiment ciudat creștea în ei. Probabil că era un program foarte vechi facut de Creatori, ce se activa în cazuri speciale. Acest sentiment punea stapânire pe ei din ce în ce mai mult. Simțeau ca și cum centrul ființei lor se atrăgea cu cealaltă ființă din ce în ce mai mult. Ca și cum așteptarea în singurătate crea mai multă atracție între ei. Ei fuseseră mereu Împreuna. Dar niciodată nu se simțiseră așa. Ființele organice micuțe începura ușor să fie atrase de Unul dintre cei Doi. Și el observă că începuse să lumineze cu o iridiscență de un verde deschis. Simțea din ce în ce mai mult dorința de a fi cu Celălalt.

În celălalt Tărâm, Celălalt experimenta același lucru. Liniștea din Tărâm și lumina pală roșiatică, imensa sferă întunecată ce se vedea în distanță, crea parcă un peisaj de la capătul Universului. Trecuseră deja 0.01 aeoni de când erau singuri. Le era foarte dor unul de celălalt. Cel din Tărâmul roșiatic observă și el cum începu să strălucească cu o iridiscentă pală verzuie. Își verifică starea internă și văzu că totul era în regulă. Dorința de a fi cu Celălalt era atât de mare încât petrecea 60% din timp gândindu-se la asta. Se întreba dacă universul său interior are de suferit din cauza asta. Totul parea însă să fie în regulă.

În universul organic, micile ființe de toate formele, de genul meduzelor, transparente și iridiscente, începuseră să danseze ușor în jurul Lui. Luminozitatea din jurul său crescuse considerabil și capacitatea de a gândi sau chiar de a comunica scăzuse la aproape 40%, restul fiind acaparat de dorința de a fi cu Celălalt.

La un moment dat însă, cei Doi simțiră un canal cu o semnătură aproape identică cu cel antic de comunicație, activându-se. Toată ființa le fuse cuprinsă de o energie ciudată; simțeau de parcă se topeau. Verificară imediat amândoi starea universurilor interioare, dar totul părea a fi în regulă. Atunci ce era asta? Se simțeau de parcă ar fi plutit și simțeau cum legătura dintre ei devine din ce în ce mai puternică cumva, la distanță. Ființele lor se rarefiau din ce în ce mai mult. Începură să primească mesaje de tot soiul despre schimbări foarte interesante și rezolvări de situații din universul Celuilalt. O ușoară senzație de plutire și relaxare îi cuprinse.

Dintr-o dată își simțiră prezența. Dar oare cum se putea asta?

Intrară brusc în niște tuneluri de a căror prezență nu erau conștienți. Fuseseră practic aruncați din universurile unde erau în aceste tuneluri, fără voia lor, dintr-o dată. Tunelurile erau de o culoare aurie și ei mergeau prin ele cu ușoare șerpuiri. Pe pereții tunelurilor în care călătoreau cu o viteza enorma vedeau linii șerpuitoare care erau de la tot felul de desene și simboluri pe care cumva le ințelegeau în timp ce zburau pe lângă ele, dar pe care nu le văzusera niciodată până atunci.

Corpurile lor erau deja străvezii și luminau cu o puternică lumină verde. Se apropiau vertiginos unul de altul, asta simțeau cu toata ființa, dar înca călătoreau fiecare, prin tunele diferite. Dintr-o dată, la o cotitură a tunelului, se văzură. Într-o secunda cele două corpuri se atrasera de parcă erau doi magneți de polaritate inversă. Se contopiră.

Senzația era de nedescris. Se aflau parcă într-un ocean de bunătate, de iubire, unde nu mai simțeau dorința de nimic.

Brusc un portal verde se deschise lângă ei. Atunci se simțira iar aruncați brusc, într-un spațiu auriu unde nu mai fuseseră niciodată. Totul acolo se simțea în jurul lor la fel cum simțiseră acea senzație de topire și rarefiere în tunelurile aurii, dar mult mai intens și greu de exprimat. Unde erau?

Cațiva Creatori se apropiară de ei, încet.

Ajunseseră în Spațiul Eteric. Deveniseră amândoi un Creator.

Arta grafică de Traian Abruda + Victor Gingiu