Pentru luna noiembrie am pregătit lecturi din Gazeta SF, Paradox (cea mai recentă ediție online) și Tor.

1) Cimitirul curiozităților, Paul Dimulescu, Gazeta SF

Un colos pornit în explorarea spațială umană se vede pus sub legea marțială, ca urmare a unor vești nefaste primite de pe Terra. Mi-a plăcut intriga, ritmul narativ, citatul acesta:

Într-un final, imaginea porumbelului înzăuat – simbolul Noilor Naţiuni Unite – dispăru, şi pe ecrane apăru chipul încruntat al lui Santiago de la Rey. Căpitanul-General era îmbrăcat în uniforma de paradă a trupelor spaţiopurtate, avea ochii roşii şi părea ori nedormit, ori de-a dreptul băut.

O răsturnare de situație de genul acesteia în care dispare planeta-mamă a unui echipaj aflat în plină operațiune de colonizare poate duce către acțiuni imprevizibile, de aceea decretarea  legii marțiale de către căpitanul cu rang de general este verosimilă. Pe aceste resorturi psihice mi-aș fi dorit să insiste mai mult autorul; finalul mi s-a părut destul de facil, ținând cont de premisele interesante, articulat și veridic prezentate, de la care pornește povestirea. Concluzionând, avem de-a face cu o sinteză reușită a dramelor pe care trebuie să le depășească un echipaj aflat la mare distanță de casă, deși o aplecare mai detaliată asupra personajelor cred că ar fi fost binevenită în economia finală a textului, aducând un plus de realism și credibilitate.

2) O chestiune de libertate, Andrada Cooș, Gazeta SF

Lau și Maast duc o viață cenușie de programatori mediocri într-o mahala postapocalitpică; Maast este de origine incertă, știm despre el că furnizează coduri și algoritmi pentru Lau, iar viața lui se scurge egal, lent, identic, de la o zi la alta.

Singura făptură ce-i mai înseninează existența este o misterioasă domnișoară B.

Textul se scurge greoi, în absența unei intrigi consistente. Pe de altă parte, interacțiunea explicativă dintre Maast și B. devine la un moment dat obositoare, pentru că nu lasă loc de mister, deducții sau concluzii, tot farmecul povestirii dispare în mijlocul unui dialog care ține, cu tot dinadinsul, să explice fiecare întorsătură de situație.

Universul mi se pare interesant: ideile, programele, nivelele mahalalei postapocaliptice, lipsa ploii, prototipul unei nave spațiale, Cerberus, inteligența artificială organică – toate aceste elemente conferă densitate povestirii. Încă, o mai mare aplecare spre intrigă și o construcție a dialogurilor care să lase loc și misterului ar fi sporit, în opinia mea, calitatea textului.

3) Acum e pace, Mihail Toma, Gazeta SF

Întotdeauna am fost fascinat de luptele aeriene, unul la unul, pornind de la așii aerului ai începutului secolului XX, culminând cu legendarele bătălii de avioane din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, așa că n-a putut decât să mă încânte începutul dinamic al povestirii, care înfățișează o luptă pe viață și pe moarte între doi piloți de vânătoare, unul om, celălalt extraterestru:

Sunt scuipat cu capul în jos. Asta a fost dură. Mi-e greață. Deasupra, o explozie semnează sfârșitul celor două navete. Mii de bombe neutrinice! Îl văd coborând: Acu’ să te văd bărbate… de nebun nu scapi cu una cu două.

Ambii piloți eșuează pe un planetoid sterp, extraterestrul face parte din specia omnilor, iar descria acestuia este mai mult decât suculentă, cu o fluență surprinzătoare a detaliilor:

N-am mai văzut un omniul decât în filme: E scund, cam până la buricul meu și are forma unui crab corcit cu un cărăbuș, cu o cocoașă chitinoasă în culori de un grena stins și lucios, stă pe patru picioare care arată ca pistoanele hidraulice de la un excavator și are un cap retractil cu doi ochi centrali, o pleiadă de ochi multipli și două antene segmentate. Acum capul atârnă pleoștit în pliurile unui burduf chitinos, cu antenele lipite de scăfârlie și principalii ochi închiși.

Deznodământul cunoaște, însă, dincolo de turnura neașteptată a relației dintre cei doi inamici, o creștere abruptă a mizei; pentru a rămâne în granița verosimilului, consider că personajele ar fi trebuit dezvoltate puțin mai mult, iar spațiul narativ extins, pe măsura importanței întâmplărilor, care au pornit de la o simplă vânătoare aeriană, ajungând însă, în zone teleologice mai greu de gestionat într-un text restrâns.

4) Cripta regelui-fantomă, Marcel Gherman, Gazeta SF

Șapte cyber-cavaleri asediază mormântul unui rege virtual, biruind suveranul malefic. Textul este dominat de îngeri, magi, lupte, vrăji virtuale și naniți digitalizați. Din nefericire, personajele sunt sacrificate în favoarea acțiunii, iar în afară de regele învins, nu se pot individualiza ceilalți combatanți. Cred că o focalizare mai mare asupra portretizării cyber-cavalerilor ar fi echilibrat, din acest punct de vedere, povestirea.

5) Harababura și pendula, Györfi-Deák György, Paradox online

Povestirea este construită în jurul unui personaj care se odihnește după câștigarea unui concurs bizar de maraton în echipă, într-o lume în care se premiază bronzul de parcă ar fi fost aur, unde îngeri și regi maimuță trăiesc în deplină armonie într-o grădină a desfătărilor virtuale.

Textul este sinuos, încărcat de imagini poetice, are o desfășurare aparte, melodică, armonioasă. Am parcurs cu încântare fraze precum cea de mai jos:

LA DEŞTEPTARE, ÎNTINZÂND BRAŢUL, AM GĂSIT LÂNGĂ MINE O PÂINE ŞI UN ULCIOR CU APĂ. Da, într-adevăr, azi îmi venea rândul să hrănesc porumbeii şi să le torn apă în havuz. Erau nişte păsări drăgăstoase, de un alb imaculat, cu guşe gâlgâitoare şi zbor de serafim, totuşi cel mai mult îmi plăcea să îngrijesc frumoasa colecţie de cactuşi situată în partea nisipoasă a Raiului. Preţuiam mai ales globurile striate din genul Parodia, pentru florile colorate intens, în nuanţe calde şi strălucitoare, cu petale prelungi şi mătăsoase, chiar dacă erau complet lipsite de miros. Se zicea că toată regiunea respectivă plutea literalmente pe o mare de ţiţei, dar aici, sus, petrolul era folosit exclusiv în scopuri terapeutice, pentru deparazitarea animalelor. Extracţia se făcea cu o ciutură unsuroasă legată de o cumpănă. Puţul respectiv mirosea a ciuperci putrede şi din gura lui ieşea un abur uşor. Părea să fie mult mai adânc decât aş fi bănuit. Odată am aruncat o coajă de banană în el.

Senzații, culori, mirosuri care nu pot decât să bucure imaginația, stârnind curiozitatea și dorința explorării decorurilor interioare. După astfel de picturi-poem, trebuie să recunosc faptul că mi-am pierdut interesul față de orice deznodământ, lăsându-mă în grija spectacolului liric.

6) This World Is Full Of Monsters, Jeff VanderMeer, Tor

De obicei invaziile extraterestre sunt pline de entități malevolente, una mai fioroasă decât cealaltă. În povestirea de față, agresiunea se petrece în forma unor creaturi-povești. Personajul principal cade sub influența unui astfel de monstru, fiind implantat, sedat și nevoit să petreacă o sută de ani în stare catatonică.

Povestirea m-a dus inițial cu gândul la The Hanging Stranger, a lui Philip K. Dick (se poate citi pe Project Gutenberg, nu știu să fi fost tradusă în limba română), unde agresiunea extraterestră se petrece în primul rând pe cale telepatică. Similar povestirii imaginate de Philip K. Dick, telepații par să fie rău intenționați. Personajul nostru catatonic se trezește rescris, după somnul de o sută de ani, duplicat în forma unui frate care i-a luat soția și i-a crescut fiica, dorește și cauzează, telepatic, moartea fratelui-surogat, sub oblăduirea extraterestrului-monstru-poveste-anti-poveste.

Textul impresionează prin originalitate, lirism psihedelic, narațiune atemporală și fraze care în sine creează alte creaturi-povești. Iar finalul stârnește un soi de melancolie existențială specifică oricărui explorator angrenat în periculoasa căutare a inefabilului, pierdut adesea pe calea scepticismului intelectual, mistic sau istoric.