În premieră, în ediția acestui număr, nu vă supun atenției povestiri autohtone (vă asigur că este o excepție!). Am pregătit, în schimb, două texte din Tor.com și unul aparținând antologiilor Gardner Dozois. De ce?

Pentru că proza scurtă va rămâne mereu un vehicul ideal de familiarizare cu universul și temele scriitoricești. Sigur, proza scurtă are o sumedenie de alte scopuri estetice, însă nu i se poate neglija acest rol, mai ales într-o perioadă cu enorm de multă informație, când simplul obiectiv de a citi, de pildă, toți scriitorii care au luat Nobelul poate provoca sperieturi și dureri de cap.

Ce-ar putea avea în comun Tor și Gardner Dozois, v-ați putea, în mod justificat, întreba, în afară de, bineînțeles, SF. Capacitatea de antologare a unor texte deosebit de valoroase din punct de vedere literar, am să vă răspund. După moartea lui Dozois, survenită acum câteva luni, mi-am îndreptat, din instinct, atenția și speranțele spre reviste precum Tor, știind că minunatele lui antologii vor fi ajuns la sfârșit. Practic, revistele de gen devin substitute pentru colecții cum numai Dozois știa să articuleze.

Așadar, pentru acest număr:

1). The Song, Erinn L. Kemper, Tor.com

Ne aflăm la bordul unei stațiuni de creștere și exploatare a peștelui oceanic și al mamiferelor acvatice. Începutul seamănă izbitor cu premisele de la care pleacă o altă povestire publicată anul trecut în Tor, despre care am scris într-un număr anterior al Helion-ului, Breakwater, de Simon Bestwick. În ambele scenarii, omenirea decăzută și mereu înfometată se aventurează într-un teritoriu maritim ce începe să reacționeze. Dacă în Breakwater creaturile acvatice se asociază în a crea valuri uriașe cu care amenință să măture orașele de pe coastă, răspunsul vânatului maritim, în The Song, e prezentat în nuanțe poetic-suicidare.

Scenele sunt tari: stația oceanică-abator e înțesată de sânge, intestine, carne, pe un fundal care degajează o anume sonoritate mortuară. Balenele, alături de pui, își dau seama într-un final că sunt crescute pentru a fi sacrificate, iar oceanul se umple până la refuz de vaietul lor suicidar. Precum un virus anorganic, dereglarea fonetică amenință să treacă și la oameni.

2). Old Media, Annalee Newitz, Tor

Într-un spațiu urban supertehnologizat de la jumătatea secolului XXII John se bucură din plin de statutul de sclav proaspăt eliberat. Își permite o idilă la locul de muncă și o locuință spațioasă alături de iubita sa planotică, Med, profesor-robot. Dacă în Breakwater sau The Song omenirea eșuează în plan ecologic, aici avem de-a face cu o societate filo-corporatistă degradată ireversibil din punct de vedere moral.

Punctul forte al povestirii, dincolo de originalitatea intrinsecă a unei intrigi care ne prezintă un fost sclav și un robot intelectual urmărind împreună anime-uri romantice vechi de-un secol, constă în maniera prin care Med reușește să-i transmită lui John că-l iubește. Drept răspuns el dorește să-i îndeplinească cea mai mare dorință, care nu are de-a face cu erotismul, pentru care Med nu resimte niciun interes, nici măcar de activare ca funcție adiacentă. Iar dorința cea mai puternică a robotului-profesor este să se simtă în siguranță, într-un mod atât de simplu și delicat încât, cu siguranță, va atinge multe corzi sensibile.

3).  Amaryllis, Carrie Vaughn, Antologiile Gardner Dozois #8, Ed. Nemira, 2014, București

Un text care sfârșește într-o notă postapocaliptică optimistă, spre deosebire de majoritatea scrierilor care abordează tematica degradării mediului înconjurător.

Într-o lume ieșită din Marele Declin, femeile sunt sterilizate, fără excepție, prin implanturi. Astfel, familiile, în modul clasic de organizare, încetează să existe, iar oamenii sunt alăturați în gospodării, de până la 10-15 membri.

Personajele din Amaryllis fac parte dintr-o astfel de gospodărie, închegată în jurul unei nave de pescuit, având un căpitan-femeie de o dibăcie și tenacitate ieșite din comun. Foarte atenți în respectarea cotelor de pescuit, eroii noștri reușesc, sub comanda ei, să edifice un mic paradis, prin zidărie de chirpici și livezi cu randament generos, la marginea unor țărmuri cu docuri. Planurile de viitor sunt cu duiumul, de la cultivarea unor noi soiuri până la obținerea unor găini prin sofisticate schimburi comerciale.

Lumea, în pofida deciziilor brutale de control al maternității sau al resurselor acvatice, este în refacere și ciclică extindere; de aici tonul optimist al povestirii. Un text care m-a impresionat, mai ales pentru originalitatea reconfigurării celulor sociale și pentru posibilele soluții de regenerare, morală și ecologică.