Pentru luna aprilie am pregătit lecturi din Gazeta SF și din două antologii publicate de Editura Tritonic, Exit plus: Povestiri de dincolo, respectiv Povestiri cu dragoni.

O noapte fără regină, Florin Purluca, Exit plus: Povestiri de dincolo, Editura Tritonic, București, 2017

Personajul principal nimerește într-o noapte fără lună. Mare parte a povestirii e dedicată introspecțiilor legate de posibilele afecte fizice ale unei planete fără unicul său satelit. Deși informațiile specifice unui scenariu hard-SF sunt binevenite, aș fi preferat un spațiu mai mare dedicat relaționării personajului cu mediul inedit în care se vede transplantat, precum și cu alte personaje ale acestei lumi întunecate.

Procedeul descrierii călătoriei spre celălalt tărâm prin transfigurarea Lunii nu este nou. Cu toate acestea, Florin Purluca stăpânește mijloacele tehnice prin care finalul acumulează ritm, tensiune și emoție. Efectul sepulcral și atmosfera tenebroasă ar fi sporit, în opinia mea, dacă s-ar fi evitat nararea la timpul prezent.

Soledad, Marian Truță, Exit Plus: Povestiri de dincolo, Editura Tritonic, București, 2017

Povestire de atmosferă, începutul surprinde printr-un lirism bine administrat, cu o serie de construcții inspirate, în registru poematic, din care exemplificăm:

,,Îmi strecor privirea peste părul ei, peste pereții tapetați cu menajeria infernului, zăresc pe măsuța de lângă fereastră verighetele de argint pe care le-am cumpărat ieri de la un necunoscut.’’ (pag. 136)

,,Ceva mai târziu, în camera Soledadei, ne îmbrățișăm, gâfâim și asudăm în ciuda tuturor dezastrelor, ne iubim și respirația noastră chinuită împrumută ceva din disperarea lumii. Nu facem dragoste, facem ură.’’ (pag. 137)

,,Și, în timp ce murim, nici un porumbel alb nu se înalță de la fereastra noastră.’’ (p. 140)

,,O țin de mână să nu ne pierdem în îmbulzeală, gest de o inutilitate supremă, cum se pot pierde două fantome?’’ (p. 140)

,,Îmi place cum râde, aproape că nu s-a schimbat deloc, doar buzele îi sunt vineții, efectul otrăvii. Un alt fel de frumusețe. Exotică și veșnică.’’ (p. 141)

Suicidul ca anticipare apocaliptică ne însoțește pe tot parcursul textului, asistăm la povestea de iubire a unui cuplu care se regăsește și după moarte, în formă imaterială. Frumusețea morții privită ca fenomenologie naturală este însoțită de preocuparea autorului pentru estetica descriptivă, iar sub acest aspect proza este fără cusur. Cu toate acestea, nu am rezonat cu desfășurarea firului narativ, structurile circulare mi s-au părut la un moment dat obositoare, alăturate relatării la timpul prezent.

Cred că o prezentare secvențială, clasică, a evenimentelor, chiar și în forma imaterială a personajelor, ar fi adăugat excelentei atmosfere tanatice un plus de dramatism și verosimilitate.

Arcade, Dan Doboș, Gazeta SF

Un text cu o structură narativă sinuoasă, ce abundă în imagini specifice genului cyberpunk, cu un ritm narativ accelerat. Meniul conține Sfincși, paricid, paradoxuri biologice, temple virtuale, precum și recompense digitale atent camuflate, pe care vă invit să le descoperiți.

Parcă-s fete…, Mihail Toma, Gazeta SF

În această scurtă povestire postapocaliptică, o comunitate de fermieri organizată în sistemul celor din Westul Sălbatic se trezește vizitată pe o perioadă ce se întinde pe mai multe generații de o serie de sfere aparent inofensive, noninvazive, ce par să colonizeze zonele deșertice înconjurătoare.

Surpriza de la sfârșitul textului este pe măsura tensiunii creată de misterioasele mașinării negre. O aplecare mai atentă către individualizarea personajelor ar fi sporit și mai mult efectul reușit al răsturnării de situație din final.

Ucigașul de dragoni, Ioana Vișan, Povestiri cu dragoni, Editura Tritonic, București, 2017

O povestire surprinzătoare din două puncte de vedere. În primul rând, focalizarea se face pe antierou, lucru anevoie de realizat într-o povestire fantasty, un risc pe care autoarea și l-a asumat, câștigând, din punctul meu de vedere, acest pariu ambițios.

În al doilea rând, povestirea este structurată în jurul unei idei destul de greu de pus în practică din punct de vedere narativ, mai ales într-un spațiu epic restrâns, și anume asocierea prezenței dragonilor cu o anumită valoare economică. Abia în această perspectivă comercială are sens prezența personajului principal – antierou. Pe lângă punctele forte amintite mai sus, autoarea creează cu ușurință decoruri fantasy, prin pasaje precum:

,,Își lăsă bagajele sub masă, mai luă o înghițitură de bere și ieși în curtea din spate. Găini pestrițe zburătăceau printre cai și căruțe. Ploaia se transformase în picături mici și rare, iar mirosul de iarbă cosită recent îl acoperea pe cel de balegă.’’

Finalul face notă discordantă prin perspectiva criptică, un simbolism eroic-funerar pe care nu sunt sigur că l-am perceput la nivelul intenționat de narator. Un motiv în plus să lansez invitația lecturării acestui text reușit, pe care l-am parcurs cu plăcere.

Poveste amară, de foc și pară, Miloș Dumbraci, Povestiri cu dragoni, Editura Tritonic, București, 2017

Textul începe abrupt printr-un decor postapocaliptic, pentru a se transforma, progresiv, într-un minunat mit al creației. Dincolo de creșterea treptată a mizei, bine administrată în doze tot mai percutante sub raport estetic, povestirea are câteva puncte forte ce se cer enumerate pentru ilustrarea măiestriei autorului:

  • Structura dragonilor, ființe supranaturale, ,,ghemuri de vigoare de viață și de moarte, împielițate în lumină și parfum’’ (pag. 43), reliefată de numele acestora, acronime de culoare și nuanțe. Spre exemplu dragonul măreț și înțelept Ganak San înseamnă Galben-alb-negru-alb-kaki Subtilă-aromă-de-nea;
  • Diferențierea dragonilor mari, creatori, de regnurile inferioare, dragoni mai mici, fără conștiință, ocrotiți de frații lor mai mari;
  • Cadrul general în care se desfășoară drama ciclurilor creatoare, o imensă planetă-grădină, unde dragonii se iau la întrecere în aparent nevinovate competiții naturalist-estetice;
  • Alternanța planurilor dimensionale, atemporalitatea conflictelor și a duelurilor dragonilor mari;
  • Evoluția personajului principal, un dragon stingher, altruist, rămas să neutralizeze, să corecteze și să controleze efectele nefaste ale acțiunilor iresponsabile venite din partea unor semeni mult prea orgolioși raportat la vocația misiunii lor creatoare.

Deși am parcurs partea de început fără prea mari așteptări, datorită unei ușoare stereotipii a decorului postapocaliptic inițial, textul a sfârșit prin a mă vrăji, printr-o creștere progresivă a tensiunii, a mizei, a așteptărilor, printr-un remarcabil ritm al narațiunii epice și prin stilul pretențios, însă pe deplin conectat la coordonatele dramatice ce își trag seva dintr-o solemnitate estetică aparte.