fâșii de lumină în praf/ respirații lente
aburesc geniul metalic al ruinelor
tăcerea are greutate oriunde
dincolo de fum/ dincolo de moarte e ceva
acest soare
cu răni deschise/ la fel ca în prima zi
înăuntrul nostru miroase a sârmă încinsă
îți amintești cum arăta cerul?
era altfel/ mai moale
acum e un pântec scobit
numele nostru în cenușă
umbrele noastre electrice
dacă suntem ultimii
atunci noi suntem începutul
