Ana ascunsă în umbra lunii
Fierbe apa de mămăligă
Își aruncă bărbatul pe pământ
Aduce făina în Caru’ Mare
Adună stelele sub fusta cosmică
Precum o cloșcă
Bunica spunea: „acolo sunt Ana și copilul
Își așteaptă bărbatul care s-a dus să
macine făina de mălai. Ea e mama iar el
ciobanul. Vom merge și noi la stână
la strigarea cea mare”
În lună încă o poți zări pe Ana cum
amestecă în ceaun
Copilul privește parcă în jos pregătindu-ne
scara
