O anomalie astronomică care a fost înregistrată pentru prima dată cu mai bine de opt secole în urmă este pe cale să redevină vizibilă pe cerul nocturn al Pământului. De acum până în septembrie, o stea dublă, cunoscută sub numele de T Coronae Borealis, se va aprinde și își va face prezența cunoscută pe întreaga planetă, strălucind cu o intensitate scăzută, cam ca a Stelei Polare, Polaris. Steaua nou vizibilă poate fi observabilă până la o săptămână înainte de a se întuneca și să dispară din nou de pe firmament.
În ciuda faptului că este situată la aproximativ 3.000 de ani lumină de Pământ, această stea variabilă, numită „Steaua Blaze” va apare ca un far intermitent într-o porțiune de cer înainte goală, în constelația/conglomeratul de galaxii numit Corona Borealis, Cloșca cu Pui. Acest fenomen va fi rezultatul unei interacțiuni violente dintre cele două stele care cuprind acest sistem de stele duble, care va genera o explozie de lumină atât de intensă încât va radia prin galaxia noastră Calea Lactee timp de mai multe zile.
Prima observare înregistrată a stelei T Coronae Borealis (T CrB) a avut loc în anul 1217, când un călugăr german cunoscut sub numele de Abbott Burchard a descris apariția unui punct de lumină strălucitor în interiorul zonei Coroanei Borealis.
„S-a văzut un semn minunat”, a notat el într-un manuscris medieval, sub forma unui obiect care „a strălucit cu mare lumină” timp de „multe zile”.
Deși odată se credea că Abbott descria o cometă, această ipoteză nu mai este considerată veridică.
„Acest eveniment nu poate fi un raport al unei comete, pentru că Burchard a folosit termenul pentru o stea („stela”) și nu pentru o cometă și pentru că Burchard a avut semnul că este foarte strălucitor, acest lucru fiind imposibil pentru cometele care sunt bine cunoscute ca semne de rău augur”, a scris Bradley Schaefer, profesor emerit la departamentul de astronomie de la Universitatea de Stat din Louisiana, într-un articol publicat în 2023 în Journal for the History of Astronomy „Evenimentul raportat este exact așa cum se așteptă pentru o erupție stelară și celelalte posibilități de interpretare sunt respinse, deci raportarea unei erupții în 1217 a T CrB este cea mai plauzibilă.”
