Margaret Le Tissier – Chesham, Marea Britanie, 1980

 

În 1980, un spirit gelos (ce ar fi putut aparţine unui soldat sau ofiţer din armata lui Cromwell) a încercat să îi despartă pe proaspeţii căsătoriţi Robert şi Margaret Le Tissier, pentru ca, aşa cum avea să constate Margaret, „să mă aibă doar pentru el“ (Nigel Blundell, „Ghostly Friends and Lovers“).

Cuplul se mutase într-o clădire veche de trei sute de ani din Chesham (Buckinghamshire – Anglia) care, pe vremea Războiului Civil Englez (1642-1649), fusese o berărie. Prima întâlnire cu spiritul s-a produs când Margaret (32 ani) şi Bob (40 ani) se aflau în pat. Margaret, o pictoriţă venită din Walles îşi amintea:

„Îl ţineam în braţe pe soţul meu, când am simţit cum o parte din pătură se umezeşte, de parcă acolo ar fi fost pusă o pelerină udată de ploaie. Apoi am simţit ceva rece strecurându-mi-se sub bluză. Am ţipat şi atingerea a dispărut.“

Soţii Le Tissier au descris şi alte incidente înfricoşătoare: senzaţia acută că erau priviţi ori de câte ori făceau dragoste, un vârf de sabie care îl împungea în spate pe Robert, trezindu-l brusc din somn, vânătăi inexplicabile pe trupul femeii, un tropot de copite răsunând afară în miez de noapte, obiecte ce îşi schimbau locul, uşi deschizându-se singure; dar mai ales mirosul dulceag, de flori putrezite, ce umplea dormitorul… Apoi, într-o după-amiază, Margaret a fost atacată de „o siluetă de abur rece“, care a trântit-o pe podea, i-a rupt hainele şi a lovit-o cu brutalitate, până ce, înnebunită de spaimă, femeia a leşinat.

Chemată de Robert, poliţia a dus-o la spital, unde i s-a făcut un examen medico-legal, constatându-se urmele unei evidente molestări sexuale. Deşi pe trupul ei plin de vânătăi şi zgârieturi nu a fost găsită nici o amprentă, iar din casă nu lipsea nimic, anchetatorii au concluzionat că femeia fusese atacată de un hoţ şi au clasat cazul, iar familia Le Tissier s-a mutat chiar în acea săptămână.

Brenda Massey – Dewsbury, Marea Britanie, 1988

Spre deosebire de „soldatul“ lui Cromwell, spiritul care a tulburat în anul 1988 intimitatea unui alt cuplu – Lawrence şi Brenda Massey din Dewsbury (Yorkshire, Anglia) – nu părea să aibă dorinţe de posesiune la fel de exclusive, fiind dispus chiar la… un „triunghi“.

Deşi intrusul nu s-a manifestat niciodată violent, apariţiile sale imateriale le îngheţau sângele în vine celor doi soţi, până într-atât încât au ajuns să nu se mai culce seara în pat, ci îmbrăcaţi, pe canapelele din sufragerie.

„Nu-i vedeam ochii, nici silueta, nici măcar umbra. Îi auzeam însă, uneori, paşii, răsuflarea şi nu puteam scăpa de senzaţia insuportabilă că era aproape, aţintindu-ne cu privirea… Adesea mişca obiectele sau mobila, iar pe mine mă urmărea oriunde, fără să-mi lase vreo clipă de intimitate. Mai ales când făceam baie era mereu acolo, un contur nelămurit în aburii din încăpere“, mărturisea Brenda.

În opinia cercetătorului Daniel Walker, care s-a ocupat de acest caz, în momentele când cuplul făcea dragoste, se elibera o imensă cantitate de energie emoţională ce acţiona ca un magnet asupra entităţii. O explicaţie posibilă – dar este oare singura?

Hydesville, Enfield, Bournemouth, Chesham, Dewsbury… Tot atâtea incidente în care vizitatori nevăzuţi au venit să ceară, cu insistenţă, ceva anume. Unii căutau o dreptate tardivă, atenţia sau înţelegerea martorilor. Alţii nu se mulţumeau cu atât: îşi voiau înapoi viaţa, cu tot ceea ce Dincolo le lipsise – afecţiune, dragoste, sex. Şi erau gata să ia ce n-avea să li se ofere de bună voie.

Agresiunea lor a fost aproape întotdeauna oprită, adesea în ultima clipă; dar au existat şi cazuri în care au izbutit să străpungă bariera dimensională.

Nu doar somnul raţiunii naşte monştri. Ei există – acum, aici, în spatele fragilei bariere a realităţii. Şi odată dezlănţuiţi, puţini oameni îi pot înfrunta, distruge ori trimite înapoi.

Şi atunci, ce ne rămâne?

Speranţa că „ei“ nu vor veni – cel puţin nu astăzi…