afară plouă şi plantele sunt ude pân’ la piele
răceala lor strănută fruct tomnatic
la vreme de cules în răpăitul ploii
războinic şi gurmand lovind stomacul morţii

pământul dintr-o piatră adulmecă noroiul
ţărâna lui cloceşte stelare anotimpuri
de orice gând ferite sub drogul plecăciunii
creştin crucificat stingând feştila minţii

afară plouă şi plantele slăvesc carâmbul crucii
pământul dintr-o piatră rodeşte absent trecutul
stârnind virgin, departe, mirosuri ne-ncepute
cu picături în pârg din buzunarul nopţii