În anul 5000 î.Hr., zece Eterni cu superputeri — Ajak, Sersi, Ikaris, Kingo, Sprite, Phastos, Makkari, Druig, Gilgamesh și Thena — sunt trimiși pe Pământ de către Celestul Arishem pe nava lor, Domo, pentru a extermina Devianții, creaturi monstruoase ce ucid orice formă de viață. Povestea originii Devianților, precum și a legăturii lor cu Eternii este una interesantă, dar vă las pe voi să o descoperiți.

Când ultimii Devianți sunt uciși în anul 1521, Eternii decid că nu e responsabilitatea lor să intervină în progresul umanității, deși au făcut-o într-o anumită măsură (influența acestei rase extraterestre nemuritoare fiind superb prezentată în imaginile de la final), iar astfel se separă, trăind următorii cinci sute de ani ascunși printre oameni, așteptând noi ordine de la Arishem, creatorul lor.

Toată această istorie de șapte mii de ani este prezentată pe parcursul a 2 ore și 37 de minute, care s-au simțit insuficiente. La fel ca în cazul filmului John Carter, mi-aș fi dorit să văd povestea prezentată în două părți, mai ales că avem zece protagoniști, fiecare cu propria epopee. O mini-serie cu cel puțin 10 episoade în care să facem cunoștiință cu fiecare personaj, ca apoi să se unească în bătălia finală ar fi fost, poate, o alegere mai inspirată, ținând cont deja de serialele pe care Marvel ni le-a prezentat și pe cele pe care le au în plan.

Dacă vă întrebați „de unde au mai apărut și Eternii ăștia și de ce abia acum?”, găsim explicația pentru lipsa acestora din lupta Răzbunătorilor contra lui Thanos, evenimentele din Avengers Endgame, când jumătate din populația Terrei este readusă la viață prin sacrificiul lui Tony Stark, creând premiza acestui film.

Distribuția este una deosebită, actori renumiți și talentați ce dau viață personajelor. Îi putem rapid recunoaște pe Jon Snow și Robb Stark (în rolul lui Ikaris, un fel de Superman, dar fără pelerină), Salma Hayek, dar mai ales, pe Angelina Jolie, a cărei prezență pe marile ecrane mi-a lipsit. Mi-ar fi plăcut să o văd într-un film separat despre legendara Thena, fără A, cea care a fost de fapt sursa de inspirație pentru zeița elenă. Un personaj deosebit este Makkari, interpretat de Lauren Ridloff, o actriță americană surdă, care comunică prin limbajul semnelor. Din interacțiunile personajelor nu lipsește comedia, redată mai ales de personajul secundar Karun Patel.

Destinul Eternilor este unul tragic, iar scopul pentru care au fost creați este pus mai presus de liberul arbitru. Anatomia lor m-a dus cu gândul la humanoizii sintetici din Westworld, atât prin felul în care sunt construiți, ci și prin intervenția pe care „creatorii” o pot avea asupra identității lor, mai exact, asupra memoriei.

Nici soarta Devianților nu este una mai fericită, aceștia ajungând să evolueze, să capete conștiință și astfel să devină, dacă privești povestea din punctul lor de vedere, victime ale planului unor creatori obscuri, acești Celești ce dau viață sistemelor solare, în care toate formele de viață ajung, în cele din urmă, simpli pioni. Revelația aceasta este redată prin „emergența”, un eveniment de proporții globale ce amenință nu doar omenirea, ci întreaga planetă Pământ, și, după părerea mea, reprezintă ideea cea mai interesantă din film, asupra căruia putem medita la final.

Problemele ridicate de acest film cu substrat spiritual fac parte din sfera veșnicelor întrebări ce frământă omenirea din cele mai vechi timpuri: De unde venim? Încotro ne îndreptăm? Care este menirea noastră pe această planetă?

Mi-a plăcut foarte mult și proba pe care a trebuit să o treacă cea care devine lidera grupului și curajul de care a dat dovadă, punându-și idealul mai presus de propria viață. Eternii, deși după denumire înțelegem că sunt nemuritori, nu sunt invincibili, iar asta face ca scenele de luptă să te țină cu sufletul la gură, fiindcă există posibilitatea ca aceștia să moară — spoiler alert! —și unii chiar mor, ceea ce este și mai tragic.

Costume grozave realizate cu atenție la detalii, efecte speciale ce fac ca magia să pară reală, oameni diverși, frumoși, interacțiuni călduroase, prietenii adevărate, povești de dragoste – doar o parte din atmosfera feerică a filmului. Peisajele sunt superbe, un adevărat spectacol vizual ce te poartă prin diferite locuri în timp și spațiu în istorie, iar coloana sonoră contribuie la transpunerea totală în poveste. Eu una, am fost captivată, iar experiența 3D din sala de cinema IMAX a avut o contribuție majoră.

Chiar dacă nu sunteți fani ai benzilor desenate sau ai filmelor cu supereroi, vă recomand acest film ce poate fi văzut singur, independent de contextul celorlalte 25 de filme din Universul Marvel. Puteți, cu încredere, să-l vizionați și, cine știe, poate chiar vă va stârni interesul pentru această minunăție de multivers cinematic.