Terifiantul roman Coarne de bour, este a 12-a carte din seria „România sub Asediu” de la editura Pavcon, purtând #152 în Colecția Science Fiction. Este scrisă de Florin Giurcă, și, așa cum ne obișnuiește seria, se întâmplă în câte o localitate din România, de tata aceasta Constanța.
Aici avem de-a face cu o tenebroasă catastrofă ecologică în orașul celui mai mare port de pe malul Mării Negre. Împreună cu personaje bine creionate, cu un parcurs descris de cotidiene frământări și întâmplări, intrăm în intriga unui roman polițist.
Prima oară întâlnim melcii într-o îndeletnicire căreia nu îi prea dăm importanță în viața de zi cu zi. O considerăm ceva obișnuit. Pentru că deseori culegem melcii care invadează grădinile și fie îi aruncăm la gunoi, fie îi ucidem cu sânge rece. Fie îi mâncăm. Dar ce s-ar întâmpla dacă biodiversitatea ar crea și un melc care ne-ar mânca el pe noi?
Numele personajelor sunt alese parcă pentru a suna din clopoțel. Familia Zburlitu e cea cu care începe acțiunea. Doctorul Strungaru ne face să ne gândim la stomatologie, mai degrabă, prin utilizarea frezelor și instrumentelor de găurit. Bogdan și Rareș sunt copii cu neastâmpăr și sete de aventură, asemenea voievozilor predecesori, purtați de armate și războaie pe dealurile și văile teritoriilor românești. Plutonierul Muscă Ghiocel nu poate fi plăcut de nimeni, fiind un tablagiu frustrat care vrea să arate cine e șeful în zonă, cu o maladivă plăcere de a da amenzi. Avocatul Barbăroșă e inteligent și cu un spirit practic, care îl face să să priceapă repede ce se întâmplă și să evalueze corect măsurile ce se impun. Eu l-aș fi făcut procuror, cu aceste calități scoase în evidență. Numele profesorului Adelin Zburlitu prezintă o antinomie, parcă, însă nu prea concordă cu firea sa pașnică și inventiv-prospectivă. Efeminarea și agresivitatea sugerate nu prea merg împreună. Gabriel Turturică e navigator, probabil pe ruta migrației păsărilor spre țările calde.
Acțiunea este urmărită prin cadre familiare unui constănțean. Putem urmări ca un cameraman străzile, detaliile arhitectonice, oamenii în șuvoiul lor de preocupări, imaginația vizuală fiind restimulată de imaginiile noastre reamintite, despre cele mai cunoscute zone pentru turiști sau localnici, deopotrivă.
Poate fi o carte după care se poate face un scenariu de film, desigur.
Vă lăsăm plăcerea de a urmări cum, sub pojghița de preocupări obișnuite, dramatice sau rutinate, ale locuitorilor, apar niște crime urmate de consumarea parțială a victimelor, evenimente din care va urma invazia melcilor în piața Ovidiu, pe clădiri, din subsoluri, o imagine apocaliptică.
Avem și trimiteri sarcastice la mesajele sociale controversate. Un miting cu pancarte:
„Stați în case, așa deci,
ați dat lege pentru melci!” și
„Jos botnițarii”
Ascultăm „Jerusalema” cu Nomcebo în prima treime a cărții, un The Doors, undeva mai spre mijlocul ei.
În final avem un banchet final, un sfârșit fericit, dar cu un sâmbure de îndoială că totul se poate întoarce ca la început. Pare că nimeni nu a creditat, pe de-a întregul, misterul originii crimelor sinistre. Doar voi veți putea fi martorul care cunoaște adevărul…
Vezi și:
Un fiu se naște – fragment de roman
