Elemental

Trebuie să fi fost un aranjament între Piraţii Nordului și Komutatorii veseli din Arkantios. Pe scurt, cred că se vorbiseră să pună mâna pe diamantele de lumină din Câmpul de Asteroizi Sublunar. Aşa că m-am dus în Arkantios s-o găsesc pe brunhilda solzoasa care ţinea acolo un bar uşchit rău de tot. Cum am intrat în bar a venit un şmecher la mine. Mi-a băgat flinta sub nas, mi-a zis, dacă nu scrii despre Elemental, te-ai ars! Elemental e pe buzele tuturor ieșenilor, marțienilor și venusienilor!

– Meduzule, te-ai ars. Nu trebuia să vii în forumu’ asta că e nasol de tine. În primu’ rând o să te banăm, apoi te smotocim, îţi schimbăm matricea existenţială şi-ţi dăm cu ea la cap de-o să vezi stele verzi, crede-ne pe cuvânt. Te dai mare și tare că scrii recenzii dar e vai de capul tău. Nu ne-a plăcut skema asta, nu ține. Trebuie să scrii o recenzie serioasă nu cucuri de-ale tale, vălurite și văluritoare.

Asta era, o băgasem pe mânecă. M-am vălurit rapid, preschimbându-mă într-o boare de primăvară din Mandhala, am luat cu mine marii elefanţi de alabastru şi-am făcut o figură de pomină în baru’ ăla nasol.

Forumiștii s-au lăsat păgubaşi. Au cerut pace. Un scarabeu din Kuantila le-a zis la urechiuşă/trompețică, băi, asta e unul dintre Magnetici, nu vă puneţi cu el că e pervers, e versatil şi vălurit, o să scrie despre Elemental, să vedeți, e serios, când spune că scrie, scrie…

Piraţii Nordului s-au înfuriat foarte tare din pricina asta şi au făcut o înţelegere cu Împăratul Rozaliu care tocmai se pregătea să lanseze un program spaţial nemaivăzut.

Am trimis o barkaleră să-I facă ochi dulci iar eu m-am vălurit spre Tongai în căutarea Bobolinei, cea mai tare barosana a serviciilor secrete ficţionale, ca să facem o înţelegere secretă pentru că tocmai aveam de gând să schimb matricea galaxiilor şi să dau un nou înţeles universului plin  de universuri.

Barkaleara a uitat parola pe care i-am dat-o, AGABOSTA, şi s-a încurcat cu un brigand şi s-a dus să se giugiulească cu el pe ţărmul oceanului. O fantomă m-a căutat prin forumuri şi mi-a ziscă Bobolina s-ar fi făcut foc şi pară.

I-am trimis un SMS : Bobolina, hai sifon! Și m-am apucat să scriu despre Elemental, cam așa, uite și tu!

Mircea Boboc publică la editura Lumen din Iași un roman de o factură specială pe care l-a numit sugestiv Elemental. Pas cu pas, ficțiune te cotropește cu senzații stranii încă de la primele rânduri. Fiecare cuvânt ascunde sau aduce cu el pe tărâmul ficțiunii o senzație aparte. Practic, toate simțurile cititorului, toate simțurile tale adormite se trezesc la viață într-un balet amețitor, aiuritor. Un balet ficțional plin de artificii, plin de adjective de excepție, memorabile, parfumate.

Simțul tactil are un regal al său în romanul Elemental. Gheața, focul, diamantele, tot atâtea obiecte magice ale universului, te ating, te smulg din cotidian. Te îmbogățesc sau te pun pe jeratec. Desfășurarea acțiunii aduce mereu și mereu tot felul de senzații ciudate care se întrepătrund cu pielea ta de cititor hulpav.

Mircea Boboc este un fel de magician cu poțiuni, cu licori și cu efecte pirotehnice, gata, gata să te năucească. Îl ghicești în corpul fiecărui personaj, un avatar indiscutabil, mustind te imagini amețitoare. Un celălalt, construit cu inspirație.

Lumile fantastice din romanul Elemental țin și ele de senzații, sunt lumi de senzații, fiecare personaj având marca lui sonoră, cromatică, formă în plină vibrație.

Elemental este un roman al vibrației. Totul palpită în fiecare pagină și vibrează infinit, fără de oprire. Vibrația ficțională creează lumi care se rostogolesc unele peste altele, rănindu-se, substituindu-se unele altora.

Povestea lui Elemental te prinde și nu te mai lasă să respiri. Îți înlocuiește regimul de senzații cotidian cu alte senzații, care, fără doar și poate, dau dependență. Te vei reîntoarce să lecturezi acest roman scris de Mircea Boboc pentru că la fiecare pagină ai senzația acută că-ți scapă ceva. Dar, prins de firul acțiunii, nu ai timp să cercetezi.

Ceața, prezentă și ea, ascunde păcălicioasă, tot felul de forme, de senzații, de imagini, de obiecte. Răsuflarea personajelor schimbă culorile obiectelor, le modelează.

Vraja vrăjitoarei, pielea umedă a broaștei, himerele, toate, întregesc un tablou vivant, spectaculos, în care te rătăcești  cu plăcere, adică te prinzi în joc. Jocul lui Mircea Boboc este unul serios. Elemental este un concert de senzații, un experiment unic în literatura SF a acestor ani zbuciumați și plini și ei de senzații care mai de care mai apetisante pentru spiritul avid de noutate, de aventură și de experiențe la limită.

Romanul Elemental este o astfel de experiență senzorială la limită. Nu poți rămâne în afara jocului, ficțiune te cuprinde, te înglobează. Devii un al ei, un personaj în desfășurare pentru că, de fapt, personajele scriitorului Mircea Boboc sunt desfășurări de senzații, de jocuri de culori, de sunete și de mirosuri de toate felurile.

În plină ficțiune debordantă, totul arde, totul se mișcă, totul curge. E ca și cum norii de gheață, lanurile de sori, marea de umbre îți pătrund în vene și artere. Arhitectura ficțiunii este astfel construită în stil baroc, generos, cu o mână sigură.

Elemental este un roman frumos. Un tablou de senzații pe care îți face plăcere să-l privești dar mai ales să-l trăiești. Acțiunea e electrizantă, bogăția de personaje te răsplătește, destinele sunt creionate cu inteligență, comicul de situație are și el partea lui în această cavalcadă scriitoricească de mare finețe.

De ce place romanul lui Mircea Boboc? Place în primul rând pentru că nu conține o teză, pentru că nu e artificial, pentru că te ține cu sufletul la gură. Într-o lume excesiv tehnologizată și virtualizată, Mircea Boboc nu renunță la parfumul real al lecturii unei cărți de hârtie. Elemental poate fi citit oriunde pentru că are darul de a te prinde de la primele propoziții. E ca și cum ai trece pragul unei alte lumi. De ce? Pentru că senzațiile vibrante ale acestui roman te răpesc fără drept de apel oriunde te-ai afla.

Credit image: Adrian Chifu