Guardians of the Galaxy Vol. 2 (mai 2017)

După succesul înregistrat cu prima parte, Marvel revine cu Guardians of the Galaxy Vol. 2. La fel de antrenant, cu aceleași personaje pline de umor și replici istețe, cu un scenariu bun și o mulțime de efecte absolul fabuloase, noua franciză Marvel a cucerit inimile spectatorilor. Un grup de criminali intergalactici sunt forțați să colaboreze pentru a opri un complot ce riscă să distrugă întreaga galaxie. Această a doua parte a seriei se concentrează pe trecutul lui Peter Quill / Star-Lord, interpretat de Chris Pratt, a relației sale sentimentale cu tatăl și cei apropiați. Un film antrenant, ce oferă două ore de divertisment pur.

Alien: Covenant (mai 2017)

Al șaselea film din franciza Alien aduce noi elemente, dezvoltându-le pe cele vechi, lămurind unele aspecte neclare, dând consistență personajelor. Puternic disputat în rândurile fanilor, Covenant reușește să stârnească imaginația noilor și vechilor fani în egală măsură. Ca mai toate filmele din serie și Covenant poate fi văzut separat, fără a fi necesară vizionarea predecesoarelor. Și totuși. Alien s-a construit încet, încet, în jurul a cel puțin trei elemente bine evidențiate. Xenomorfii, trădarea androizilor și femeia supraviețuitoare. Găsesc că noul film este o întoarcere la origini, un nou punct de plecare și dezvoltare a francizei. Este un film  memorabil ce merită văzut.

Okja (iunie 2017)

Un film ce poate fi văzut ca o critică la adresa unei societăți lacome și mincinoase, sau pur și simplu ca o poveste de iubire între o fetiță și animalul ei de companie. Regizorul este sud-coreanul Joon-ho Bong, mai bine cunoscut pentru filmul Expresul zăpezii (2013), în care a jucat și Vlad Ivanov. Lucy Mirando, o tânără antreprenoare, crează prin inginerie genetică porcul perfect. Un animal mare cât un taur, blând și cu o carne excelentă pentru cârnați. Printre fermierii ce primesc primele exemplare se găsește și un bătrân din Sud Coreea, a cărei nepoțică se atașează sentimental de uriașul porc, pe nume Okja. Filmul a fost distribuit prin serviciul Netflix.

Valerian and the City of a Thousand Planets (iulie 2017)

Așteptat cu mare interes, mai ales de adolescenți, Valerian and the City of a Thousand Planets s-a dovedit a fi un nou blockbuster marca Luc Besson (Al cincilea element, Lucy, Transporter, Taxi și altele). Având la bază benzile desenate Valerian, filmul urmărește aventurile tinerilor Valerian (Dane DeHaan – un rol bun în Chronicle (2012)) și Laureline (Cara Delevingne – înfricoșătoarea June Moone din Suicide Squad (2016)) în tentativa lor de a salva lumea cunoscută. Cei doi eroi sunt agenți în cadrul Ministerului Apărării din metropola Alpha Orașul Celor o Mie de Planete. Metropola este un amestec de civilizații, un fel de Babilon la scara universului, unde toți conviețuiesc pașnic, într-un schimb permanent de cunoștințe științifice și culturale. Când o forță întunecată vrea să dărâme ordinea pașnică existentă, cei doi sunt prinși într-un carusel de aventuri, care mai de care mai interesante și spectaculoase, iar de la salvarea metropolei la salvarea întregului univers, nu mai este decât un pas.

Flatliners (septembrie 2017)

Ce se întâmplă după ce murim? Este întrebarea pusă de tânăra cercetătoare Courtney (Ellen Page) ca bază pentru studiile realizate de ea și echipa sa. Flatliners este un remake din 1990 (cu Kiefer Sutherland, Julia Roberts și Kevin Bacon) în care cinci studenți experimentează moartea forțând oprirea inimii pentru o scurtă perioadă de timp. Mai slab în comparație cu cel din 1990, actualul Flatliners are parte de același final, previzibil, moartea deschizând un portal bidirecțional, prin care încep să vină creaturi de coșmar.

Blade Runner 2049 (octombrie 2017)

Pentru mine Blade Runner 2049 este filmul anului 2017. Regizorul Denis Villeneuve (Arrival, Enemy) reușind să recreeze atmosfera din primul Blade Runner, numit de multe ori originalul, sau Blade Runner 2019. Dacă originalul este o interpretare în cheie new-noir science-fiction după romanul de succes al scriitorului american Phillip K. Dick Visează androizii oi electrice? (Do Androids Dream of Electric Sheep?), BR 2049 s-a abătut mult de la firul narativ al romanului, păstrând însă atmosfera, cadrul general și personajele principale. Filmul este o capodoperă vizuală, fără ca scenariul și regia să aibe de suferit. Din contră, universul creat se diversifică, căpătând o mai mare consistență. Personajele, abia schițate în primul BR, capătă consistență, dându-li-se un trecut, sentimente și atât de necesarul liber arbitru. Senzația din primul BR că toți, inclusiv replicanții, sunt doar niște marionete, supuse instinctelor, legilor și specificațiilor de fabricație, se risipește în noul BR, chiar dacă nu complet. Avem totuși personaje ce par a lua decizii neconstrânse de forțe mai presus de ele. Scena de final în care K moare, la baza unor scări ce urcă spre ceea ce va fi în viitor, este semnificativă, în opinia mea. Am avut mari așteptări de la acest film, și nu m-a dezamăgit. Din multe puncte de vedere este un film mai reușit decât originalul. Sper ca urmarea să fie de aceeași calitate.